Un sport la Răsărit
În Rusia se dopează şi paralimpicii?
Şi care ar fi diferenţa faţă de Lance Armstrong, care s-a dopat vîrtos fix după ce a scăpat cu greu şi cu nenumărate suferinţe de un cancer metastaziat, care a folosit acest paravan al dansului cu moartea pentru a-şi desfiinţa toţi detractorii? Doar morţii au văzut sfîrşitul războiului. Platon nu spune nimic despre ceilalţi, întregi sau nu, drepţi sau strîmbi, șchiopătînzi, nevăzători, loviţi de soartă sau de propriile alegeri. De ieri pe azi lumea s-a schimbat dramatic. Invazii, restaurări, cotropiri, atacuri ale clonelor. Toate ideile şi idealurile post-’89 – o lume unită, reconstrucţia umanităţii, sfîrşitul istoriei – s-au dus de rîpă. Sportul e ca un evreu, un ţigan sau un oarecare ţăran pe „pămînturile sîngelui“, cum le numeşte Timothy Snyder, are puţine momente de linişte, infime raze de soare. Or, tocmai au apărut nori răi. Va fi din nou hăituit, înfometat moral, tîrît în lagăre de interese, executat fără judecată în folosul minţilor neghioabe care găsesc mereu cauze supreme pentru nu ne lăsa să ne trăim viaţa. Sportul e din nou încă o armă, iar la vremuri de război nimeni nu e reformat. Iar sportul paralimpic poate servi încă şi mai eficient în aceste bătălii, ca o maşină pictată cu crucea roşie, dar plină de bombe. Totul pentru front, totul pentru victorie! Aşa că fiţi gata, istoria se năpusteşte din nou asupra noastră, mînuind o secure.
