Un sport la Răsărit
Ce ne poate aduce Olimpiada?
Eu speram să ne aducă proteste grele şi un eventual boicot din partea ţărilor „responsabile“ ca răspuns la acceptarea Rusiei în ciuda Raportului McLaren, unde se vede cum FSB-ul a trucat probele antidoping la Soci. Pe vremuri, invadarea unei ţări de către o alta a născut schisme enorme politico-morale (pare un oximoron, dar pe atunci chiar se luptau răul comercial cu răul absolut). Acum, cînd micii omuleţi verzi i-au invadat laboratoarele, sportul îşi întoarce, odată cu celălalt obraz, şi privirea în altă parte. Îmi pare rău, nu ştiu ce să scriu despre Rio. La ce să ne uităm? Ar trebui să ne petrecem vara privind nu competiţiile de sub Corcovado, ci antrenamentele Iuliei Stepanova, cea care a denunţat dopajul de stat, al propriului stat, din care cauză se ascunde acum într-o pădure din Germania. Pentru că s-a dopat în trecut, atletei i s-a interzis participarea. Jocurile ei cu un Goliat turbat, strădania acestui om plin de slăbiciuni (ce surpriză pentru un om!) de a demonstra că pot să alergi şi să spui adevărul, faţă de alţii şi faţă de tine, este adevărata probă olimpică a acestei veri, una care se petrece în multe alte locuri, neştiută şi nevăzută. În privinţa României, visez la ceva bun de la handbal, pare acum sportul cel mai depărtat de prostiile acestei lumi. Dar nu-mi fac iluzii.
