Un sport la Răsărit
Poți fi un suporter adevărat la Euro 2016 fără să știi să te bați?
E ca întrebarea pentru Radio Erevan: e posibil comunismul în SUA? E, dar ar fi păcat! Aşa că, în anumite situaţii, dacă vrei să te numeşti suporter trebuie să te antrenezi în acest scop. Uite ruşii. Oamenii serioşi. Antrenaţi, organizaţi, cu un plan de care s-au ţinut. Martorii spun că soseau în maşină, coborau, se băteau 15-20 de secunde, se urcau la loc, plecau, se opreau în altă parte, se băteau şi tot aşa. Profesionişti. Şi ceilalţi, într-un fel. Recordmani mondiali la hectolitru de bere. În multe cazuri n-a fost o confruntare echilibrată, englezii vedeau dublu sau triplu. Eu propun să ne simţim un pic mai bine după primele zile în Franţa. Ai noştri fani, perdanţi mărinimoşi, au sărbătorit alături de francezi înainte, în timpul şi după meciul de deschidere. Nici un Nelu n-a dat în cap vreunui Jacques pentru că un gol a fost din fault în atac şi altul dintr-o măiestrie care ar trebui interzisă la meciurile cu echipe mediocre. Nu, ne‑am purtat civilizat, european, orice ar mai însemna asta. În vreme ce cîte un John sau Zbigniew ne-au arătat nouă, cei mai de la coadă continentali, ce monştri ascunde cîteodată civilizaţia. Propun să rîdem de această Uniune care tremură la gîndul că britanicii vor pleca şi care îi bagă în mare seamă pe polonezii devianţi de la principiile comunitare. Acum să cureţe după ei!
