Un sport la Răsărit
E oficial, vom avea selecționer străin. Restul mai contează?
Restul e tot ce contează. În acest moment începe un război. Rezistenţa faţă de alteritate e ceea ce ne e mai drag. Un străin va reuşi ceea ce nu au izbutit toate ratările, insolvenţele, aranjamentele şi dorul de Paradisul pierdut: să unească fotbalul autohton. Acum îşi ştiu duşmanul şi au făcut-o deja cunoscut pe toate vocile. Nimic nu e mai enervant decît eventualitatea succesului unuia care vine din altă parte şi îşi bagă mîinile în curticica ta din spate. Urmează un foc de artificii. Acestea fiind spuse, un om, unul singur, mai ales dacă va fi lăsat singur, e o autostradă spre ratare. Ştacheta va fi pusă sus, foarte sus. Nu se va aştepta de la el nimic mai puţin decît o minune, şi aceea cu pene în păr. Dacă onor federalilor nu le-a plăcut de feţele autohtone, de nici una dintre toate cîte au fost cîntate pe toate scenele TV, atunci cel ales trebuie să vină pe un cal alb şi să răpună toţi duşmanii dintr-o privire. Ceea ce nu se va întîmpla. Inevitabil vor fi ezitări, greşeli, vorbe acre, neînţelegeri. Toleranţa faţă de ele va fi zero. Îi va fi arătat nefericitului cît îl costă să-şi bage nasul acolo unde fierbe oala noastră milenară. Habar n-am dacă alegerea e bună sau rea, dar un lucru e sigur, că nu va fi perfectă. Va fi nevoie de o aliniere colosală de astre ca să iasă bine. Şi dacă nu, nu-i bai! Sîntem aici, pentru a vă servi.
