Un semnal îngrijorător pentru creștini
Abia trecuta sărbătoare a Nașterii Domnului a fost anulată la Betleem. Nu e clar cine a decis așa ceva, dar nu e greu să deducem că e vorba despre autoritățile locale și regionale care administrează acest loc – acum, parte a Teritoriilor Palestiniene guvernate de Autoritatea Palestiniană. Dacă nu ni s-a spus clar cine a decis anularea sărbătorii la Betleem, ni s-a spus, în schimb, foarte clar motivul: din cauza războiului din Gaza. Mai precis, din solidaritate cu palestinienii asediați, bombardați, alungați și uciși în Gaza în operațiunea militară prin care Israelul vrea să elimine cu totul mișcarea teroristă Hamas. Mă întreb: de ce trebuie să fie opriți creștinii să sărbătorească ceva atît de important pentru ei, dacă evreii vînează teroriști musulmani la 80 de kilometri distanță? Și, mai ales, mă întreb: de ce nu am văzut nicăieri o reacție creștină la această decizie administrativă?
Hamas se bucură de o enormă susținere printre palestinieni, după cum bine se știe. Nu e greu de citit printre rîndurile motivației oficiale că anularea serbării Nașterii Domnului la fața locului e un gest solidaritate și cu Hamas, mai ales că nimeni nu a înregistrat, măcar după 7 octombrie, vreo singură declarație palestiniană de desolidarizare de Hamas. Să o spunem pe șleau: pentru palestinieni și pentru foarte mulții lor susținători euro-americani, bestialitățile din 7 octombrie sînt „rezistență” și „luptă de eliberare”, iar solidaritatea cu palestinienii din Gaza subîntinde solidaritatea cu Hamas. În ultimii 20 de ani, mai exact din 2006 încoace, e greu să mai faci o diferență între palestinienii din Gaza și Hamas, de vreme ce palestinienii din Gaza înșiși nu o fac. Prin urmare, oprirea sărbătorii fundamentale a creștinilor la fața locului nu semnalează doar solidaritatea cu victimele inocente. Așadar, creștinii nu au putut sărbători Nașterea Domnului la Betleem în 2023 pentru că palestinienii țineau doliu după Hamas.
Pot accepta că înțeleg eu greșit solidaritățile în lumea islamică. Poate că, așa cum zice prejudecata înfricoșată a civilizatului euro-american, palestinienii din Gaza n-au nici o legătură cu Hamas, nu-i cunosc, nu i-au văzut vreodată, nu i-au votat niciodată, nu au pus mîna pe cazmale să facă tuneluri pe sub școli și spitale ca să se ascundă luptătorii Hamas cu tot cu armele lor. Poate că, așa cum spune vulgata îmbuibatului euro-american de azi, poporul în ansamblul lui este întotdeauna curat și drept și bun și vrea pace și nu acceptă să fie scut pentru teroriști. Dar chiar și așa, mi se pare straniu că nimeni nu resimte abuzul anticreștin al palestinienilor ca inacceptabil: nici ortodocșii, care țipau ca din gură de șarpe că restricțiile din vremea pandemiei au ținut credincioșii departe de biserici, nici Vaticanul, altfel preocupat de diferența dintre binecuvîntare și sacrament în privința cuplurilor homosexuale, nici măcar protestanții americani, altfel atît de radicali și de vocali cînd e vorba despre drepturile biblice ale creștinilor. Într-un cuvînt, nimeni nu pare măcar supărat că Nașterea Domnului Hristos nu a putut fi sărbătorită la locul unde s-a produs, pentru că statul evreu vînează teroriști musulmani adăpostiți de întreaga populație civilă în Gaza.
Nu pretind echilibru și unică măsură într-o lume și într-un moment în care așa ceva e imposibil, iar a le pretinde a devenit, de fapt, o formă agresivă de ipocrizie. Așadar, nu o să mă întreb dacă autoritățile din Betleem ar fi oprit sărbătoarea creștină din solidaritate cu victimele evreiești ale atacului din 7 octombrie, care a avut loc la doar vreo 30 de kilometri de Betleem, dacă acesta ar fi avut loc în zilele Crăciunului. N-are rost. M-aș opri, însă, cu atenție la argumentul că palestinienii care conduc administrativ Betleem sînt, de fapt, creștini. Faptul că primarul actual al Betleemului este un jurist creștin și că palestinienii care domină structurile administrative ale orășelului sînt, prin tradiție, creștini, deși comunitatea creștină este mult minoritară în actualul Betleem, masiv musulman, nu anulează observația mea. Creștinii palestinieni din Betleem, care au anulat marea sărbătoare a Nașterii Domnului pentru cauza politică palestiniană, au dovedit că sînt mai degrabă palestinieni decît creștini. Deloc de mirare. Peste tot creștinismul a fost infestat de identități naționale, iar identitatea creștină pierde cel mai adesea cînd rivalizează cu identitatea națională sau etnică, chiar dacă Sf. Apostol Pavel, urmînd chiar vorbele Mîntuitorului, explică limpede că a fi creștin trece de orice determinație de acest fel. Oamenii, creștini reali, în carne și oase, nu pot trece.
Dar dincolo de aspectul scandalos din punctul meu de vedere al deciziei de anulare a celebrării Nașterii Domnului la Betleem din solidaritate, fie și prin ricoșeu, cu Hamas, văd un semnal îngrijorător pentru creștini. Să explic. Toată lumea merge orbește și obsesiv către soluția celor două state în conflictul israeliano-palestinian; cu disperarea lipsei de soluții, toată lumea crede că dacă se va înființa un stat palestinian în Teritoriile Palestiniene, conflictul se va sfîrși. Astfel, terorismul palestinian anti-israelian se va opri de la sine, iar Israelul va înceta represiunea militară. Eu nu cred. Dimpotrivă, cred că apariția statului palestinian va duce conflictul la un nivel superior. Israelul nu se va mai lupta cu o mișcare politică cu statut internațional incert, ci cu un stat, care are dreptul la armată, cu tot cu aviație și cu tot cu marină, un stat care poate cumpăra de pe piața liberă armament de orice fel și care, mai ales, va pricepe lecția că și-a obținut statalitatea prin terorism. Explicați-mi, vă rog, cum un asemenea stat, lipit de Israel, ba chiar avînd Israelul ca-ntr-o menghină între teritoriile sale (priviți harta!), va deveni imediat prietenos și va accepta să trăiască în bună vecinătate cu Israelul. Dar, în fine, lumea toată vrea două state și, admit, o altă soluție realistă mai bună nu prea există, așa că două state vor fi, mai devreme sau mai tîrziu.
Și priviți din nou harta: locurile sfinte pentru creștini, cele din Ierusalim și Betleem, vor fi pe teritoriul statului palestinian. Hamas va domina politic statul palestinian pentru încă o generație cel puțin, căci ei vor fi în ochii palestinienilor eroii fondatori ai statului, așa cum sînt eroii luptei de eliberare de azi. În plus, a dovedit-o în Gaza, Hamas știe cum să facă să nu plece de la putere, odată ce a dobîndit-o. În aceste condiții, mă întreb: cum vor mai putea creștinii să cultive legăturile lor cu Sfîntul Mormînt sau cu locul nașterii lui Iisus? Dacă încercăm să anticipăm un răspuns, nu avem alt gen de precedent decît acesta: serbarea Nașterii Domnului anulată din motive care țin de islamul politic. Ca să fie altfel, nu putem decît să ne rugăm. Dacă totul va rămîne la decizia oamenilor locului, văzînd cîtă dușmănie s-a strîns pe-acolo, între ei, e greu de crezut că se va găsi o minimă toleranță pentru creștini.
Manipularea politică a locurilor sfinte creștine de către palestinienii Hamas va fi cinică și nerușinată. Poate că singurul efect bun al faptului că Europa veacului acestuia vrea să uite de rădăcinile ei creștine este că s-ar putea să nu fie deloc sensibilă la chestiunea statutului locurilor sfinte creștine de pe teritoriul viitorului stat palestinian, iar Hamas va fi, astfel, lipsit de pîrghia religioasă în negocierile cu euro-americanii.
