Un secol de la Marș
Marșul asupra Romei. Căci, nu-i așa, toate drumurile duc la Roma. Acum o sută de ani, în octombrie 1922, mai bine nu o făceau.
În martie 1919 s-a cristalizat prima mișcare fascistă din Europa, Fasci di Combattimento, sub conducerea lui Benito Amilcare Andrea Mussolini. Dintr-un socialist devotat pe la începutul secolului al XX-lea, cînd avea vreo 20 de ani, Mussolini a devenit un antisocialist convins în preajma Primului Război Mondial. Credința lui era că problemele economice și sociale din Italia postbelică puteau fi rezolvate doar de un guvern autoritar. Ca să-și descrie politica lui fermă, cum amintește istoricul Simon Sebag Montefiore, a inventat termenul fascismo, de la cuvîntul italian fascio, care înseamnă uniune, și de la cuvîntul latin fasces, vechiul simbol roman al unui mănunchi de nuiele legate în jurul unui topor, care semnifică putere prin unitate.
În alegerile din 1919, Benito Mussolini a fost înfrînt, însă în 1921 a fost ales în Parlament, alături de alți 34 de fasciști din gruparea sa. În același an, în noiembrie, a format Partidul Național Fascist.
Un an mai tîrziu, într-un context politic național extrem de instabil, cu ostilități în stradă între grupările de stînga și de dreapta, Mussolini a pus la cale ceea ce a rămas în istorie drept Marșul asupra Romei. „Programul nostru este simplu: vrem să conducem Italia”, declara liderul fascist la un miting din Napoli în 24 octombrie 1922. Avea, desigur, sprijinul a mii de Cămăși Negre –denumire a membrilor grupării paramilitare fasciste, provenită de la uniforma pe care o purtau –, dar și a unei părți din elita de afaceri și financiară a țării. Astfel, pe 28 octombrie, cam treizeci de mii de fasciști mărșăluiau prin capitala Italiei. Prim-ministrul Luigi Facta a invocat imediat starea de asediu pentru a putea cere sprijinul armatei împotriva insurecției. Însă regele Victor Emanuel al III-lea nu a semnat decretul, de teama unui război civil.
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării. Omul care s-a prezentat în fața poporului ca singurul capabil să restaureze ordinea într-un moment de majoră criză politică națională a creat ulterior unul dintre cele mai îngrozitoare regimuri politice din istorie. Ca și în cazul lui Hitler, preluarea puterii de către Mussolini, deși îmbibată de șantaj, fie el și indirect, a fost una legală.
Pentru că istoria-i ironică. Și continuă.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
Foto: wikimedia commons
