Un salut de la Notre-Dame

Publicat în Dilema Veche nr. 791 din 18-24 aprilie 2019
Un salut de la Notre Dame jpeg

Îl văd de departe, de la cîteva sute de metri. Sînt pe cealaltă parte a străzii, trec prin dreptul privirii lui, știu că mă observă, e atent, stă în poartă vigilent și nu-i scapă nici trecerea mea. Ne pîndim reciproc, eu știu asta, nu știu dacă și el știe. Pentru mine e un joc, pentru el e un job sau poate doar un sens pe care îl dă zilei, săptămînii, nu îndrăznesc să cred că înseși vieții. Mai merg vreo două sute de pași, pînă spre capătul străzii, printre elevii tot mai buluciți pe trotuarul îngust: două licee de centru, față în față, Universitatea Tehnică, alte vreo cîteva facultăți, toate pe o rază de cîteva sute de metri, și alte instituții din jur încep să absoarbă ca niște aspiratoare cu pîlnii sute sau poate mii de vietăți care își încep acum ziua. Micul meu ritual zilnic cere să merg pînă spre capătul străzii, acolo unde o mică afacere de familie oferă soiuri de covrigi și de cornuri, cafele. Aștept răbdător la coadă, unde se întîmplă adesea să fie și elevi care mă salută, aproape niciodată vreo colegă sau vreun coleg. Iau cornul cu cîrnat picant și brînză topită de fiecare început de zi, apoi mă întorc. Uneori amîn cîteva minute și mai intru într-o altă dugheană, de unde iau o cafea: e mai ieftină cu un leu decît la covrigăria anterioară, îmi place însă gustul ei, nu prețul e cel care a decis. Și e mai scumpă cu 50 de bani decît cea de la aparatul din sala profesorală. Care îmi place, de asemenea. Nu-s un tip mofturos la cafea, oricum am mai băut una acasă, la ibric, căci mi s-a stricat espresorul și, dintr-un fel de nevoie de nou obicei, am redescoperit gustul celei turcești.

Cu cîteva zeci de pași înainte îl văd iar. Mă observă și el, de la distanță, cu coada ochiului. Sporovăiește cu cineva. Poate cu vreun coleg profesor mai jovial, poate cu vreun părinte sau poate mustră vreun elev. Știe bine ce are de spus, mai ales elevilor. Nu prea ezită. E ferm, autoritar. E îmbrăcat simplu, ca omul oarecum nevoiaș, de la second sau din Piața Mărăști. Mă pîndește, așadar, și cînd sînt aproape, se preface că privește în altă direcție. Îl salut tare, un bună dimineața sau bună ziua aproape strigat, ca să nu se poate preface că nu aude. Face parte din joc. El răspunde încet și supărat, grav, cu vocea lui joasă, puțin înfundat: bună ziua. Privirea și-o îndreaptă doar vag spre mine, așa, cu coada ochiului. Dacă cumva îl prind în cușculia lui, poate cînd nu am ore de la opt, întoarce ușor privirea, nu de tot, căci datoria îi cere totuși să aibă atenția spre intrare. Sînt ușor în încurcătură atunci, căci nu pot striga așa de tare încît să pătrund prin sticla care-l protejează. Mă mișc mai încet, fac pașii mai largi, căci sper să îl oblig să privească spre mine, să dau și eu din cap, să-l forțez să dea și el. Uneori îmi iese. Nu știu cum se face, aproape ori de cîte ori ajung eu poarta e deschisă, deci nu e obligat să privească spre mine, ca urmare a soneriei pe care eu să fiu nevoit să o declanșez. Probabil că e atent și o deschide dinainte. Trec, cum spuneam, cu pas rar, cu cornul în mînă.

M-ar mustra, îl simt, dar nu știe cum, totuși, mai ales acum. Nu-i sînt la dungă, așa cum știe el că ar trebui să fiu. Mi-a spus cîndva că un elev n-avea carnet la el. Și, de fapt, n-avusese nici în alte zile. Petrică, să-i spunem, și-o cam luase în cap și omul meu avea impresia că e nepermis. Mi-o spusese cu atîta determinare, cu un ton atît de ridicat și de intens a reproș, încît pe moment mă supărasem. De ce ridică tonul la mine? O să-i spun, firește, lui Petrică, ăștia de-a șasea, așa mici cum sînt, îți scot peri albi cîteodată, e drept. Dar nu-i cazul nici să exagerăm, sînt copii buni, și-apoi, nu-i nevoie nici să mă ia pe mine la rost. Omul s-a supărat, iar mie, de fapt, îmi pare rău că m-am burzuluit. Dar am cîștigat de atunci acest joc al pîndei. Știu că nu-i place nici geaca mea de piele, n-aduc deloc a scrobeală profesorală clasică. N-am costum, n-am cravate. Nu cadrez. Și asta mă amuză tot mai tare. De spus, nu-mi mai spune nimic. De fapt, cum s-a văzut, de-abia mă salută. Dar vrea să știu că de-abia mă salută, că în salutul lui e mustrare. E mustrarea unei alte lumi, pe care o știu și eu, nu-i vorbă, o lume cu un apret special, ale cărei urme nu sînt cu totul dispărute. Și nu e nimic rău în asta. Domnul M., să-i zicem, portarul, nu consimte ca profesorul să aibă geacă de piele – firește, aici mă alint – și să ia apărarea elevului, a cărui datorie este să prezinte carnetul la intrare. Domnul M. îl știe bine deja pe Petrică, nu se pune problema să nu îl recunoască. Dar regula e regulă și, dacă stau să îmi amintesc bine, nici eu nu puteam intra în școală fără numărul matricol cusut pe mîneca vestonului.

Nu știe domnul M. că nu-i port pică, ci din contra, că mă amuz. El vrea să îmi arate mereu că nu consimte. Nu știe domnul M. că mi-e simpatic, la drept vorbind. Îl salut mai mult cu forța și, după ce iau colțul clădirii, dau nas în nas poate, într-o alveolă a acesteia, dacă e pauză, cu Andrei să-i spunem, elev într-a XII-a. E frumos, cuminte și respectuos. S-a ascuns aici, de fapt cam la vedere și cam riscant, să fumeze. Mă uit întrebător la el, cum de are, totuși, curajul să fumeze tocmai aici? Dom’ profesor, dincolo, unde se fumează, îs prea mulți elevi, e prea înghesuială, vă rog să mă-nțelegeți. Andrei e major, termină imediat liceul. Îl întreb dacă a văzut cum a ars catedrala Notre-Dame din Paris. A văzut. Îi spun că am vizitat-o o singură dată, cînd eram cam de vîrsta lui, de fapt cu un an mai mic. Am avut acum cîteva săptămîni gîndul că în această primăvară ar fi posibil să mai ajung pe acolo. N-a fost să fie, iar acum a ars catedrala din temelii, n-o voi mai vedea niciodată. Pe domnul M. însă îl voi mai saluta o vreme, zilnic, mai mult cu forța, mai mult hîr-mîr. Apoi, într-o zi, poate îmi voi pune un sacou și o cravată și-i voi aduce, din Paris, o carte poștală cu Notre-Dame. Sînt sigur că atunci mă va ierta și îmi va întoarce salutul cu un zîmbet. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Foto: Peter Haas, wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un nutritionist, specializat în pierderea în greutate, dezvăluie „cea mai ușoară rețetă de mic-dejun sățios”, sub 200 de calorii VIDEO
Micul-dejun este considerat cea mai importantă masă a zilei, iar o masă nutritivă poate furniza energia de care organismul are nevoie. Un nutriționist a publicat pe Tik-Tok rețeta celui mai sănătos și sățios mic-dejun, care nu îngrașă.
image
România, fără plan pentru o pană de curent masivă. Cum sunt pregătiți austriecii: „Elevii au primit din 2023 informări cu măsurile”
În ultimele săptămâni, din cauza caniculei, în mai multe zone din România s-au înregistrat fluctuații de curent electric. Dacă austriecii sunt pregătiți constant pentru o pană de curent masivă, nu același lucru se poate spune despre români.
image
Caz unic în rețeaua globală a geoparcurilor UNESCO: propunere retrasă din cauza unei primării din România FOTO
O primărie a reușit performanța de a anula munca de ani de zile a unei organizații și a mai multor comunități locale dornice să creeze un geoparc UNESCO în România, al cărui ambasador este chiar britanicul Charlie Ottley, cunoscut drept cel mai mare promotor al imaginii țării noastre peste hotare.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne