Un festival şi o capitală – FILIT nr. 3

● Ediţia de anul acesta a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT) a stat destulă vreme sub semnul incertitudinii. Astă-vară, directorul Muzeului Naţional al Literaturii şi al FILIT, scriitorul Dan Lungu, a anunţat că suspendă festivalul din cauza ingerinţelor şi presiunilor politice. Într-adevăr, principalul finanţator (Consiliul Judeţean) şi Primăria erau în conflict, iar organizatorii festivalului au picat la mijloc. În cele din urmă s-a ajuns la un compromis şi aşa se face că, pînă la urmă, echipa a organizat o ediţie redusă, restrînsă. 

Dar asta nu înseamnă că s-a făcut rabat la calitate. Şi anul acesta au fost programate cîteva întîlniri remarcabile. Printre autorii care au evoluat vinerea trecută, în prima zi a festivalului, se numără Philip Ó Ceallaigh, Petre Barbu, Bogdan Ghiu şi Ioan Groşan. Sîmbătă, la Muzeul Literaturii Române a avut loc o dezbatere interesantă cu doi autori din Republica Moldova: Iulian Ciocan şi Vladimir Beşleagă. Tot sîmbătă, la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi, două evenimente mult aşteptate de public: o întîlnire cu scriitorul rus Evgheni Vodolazkin şi conferinţa „Eminescu şi Paradisul“ susţinută de Horia-Roman Patapievici. Iar duminică, printre altele, a fost programată o întîlnire cu traducătorii, o dezbatere cu tema „Traducerea ca exerciţiu de negociere a sensului“. La fel ca în anii precedenţi, am văzut săli (arhi)pline la aproape toate evenimentele. Nu cred să existe public literar mai motivat, mai entuziast ca la Iaşi. Şi nu, tinerii nu veneau la lecturi luaţi cu arcanul de profesorii lor şi obligaţi să stea smirnă în faţa scriitorilor. I-am văzut punînd întrebări provocatoare, cerînd autografe, făcîndu-şi poze cu autorii preferaţi. Ba chiar şi luînd notiţe, conştiincioşi, în timpul dezbaterilor. 

● Iaşi este unul dintre oraşele candidate la statutul de Capitală Culturală Europeană. Programul Iaşiului depăşeşte graniţele oraşului, ale judeţului, chiar ale ţării, extinzîndu-se la Chişinău şi la Cernăuţi în baza unui acord de colaborare în domeniul educaţiei, culturii şi administraţiei publice. Crearea unei regiuni de dezvoltare sau a unui parteneriat de cooperare interregională e un bun început. Pînă la urmă, acesta e sensul competiţiei pentru Capitala Culturală Europeană: să genereze o reflecţie despre potenţialul de dezvoltare al oraşului pornind de la cultură şi industriile creative. Iar dezvoltarea înseamnă cooperare. Numai că de la podul de flori la relaţii autentice şi durabile e cale lungă… Între Iaşi şi Chişinău sînt vreo două sute de kilometri – şi-un fluviu. Oricîte punţi s-ar face prin diplomaţia culturală, tot mai rămîne de construit infrastructura reală. Aflu, însă, că exact în urmă cu o săptămînă s-a creat, în sfîrşit, o linie de cale ferată directă între Iaşi şi Chişinău: trenurile nu mai trebuie să se oprească la graniţă ca să schimbe boghiurile pentru a se adapta tipurilor diferite de ecartament. E deja un progres important. Poate va conta în competiţia pentru Capitala Culturală Europeană.

Ceea ce va conta, însă, cu siguranţă e angajamentul pe termen lung. Căci, odată ce se va stabili lista scurtă a oraşelor candidate, procesul de jurizare pentru desemnarea cîştigătorului va urmări în primul rînd coerenţa programului propus şi continuitatea. Programul propus trebuie să depăşească ciclul electoral, el va trebui să fie asumat nu doar de către toţi actorii locali de acum, ci şi de cei care, poate, vor cîştiga următoarele alegeri. 

● Or, deocamdată, la Iaşi nu e clar nici măcar dacă Consiliul Judeţean şi Primăria au căzut de acord. În urmă cu un an am realizat tot aici, în

o anchetă la care au răspuns primarii principalelor oraşe candidate la statutul de capitală culturală. Primarul Iaşiului n-a pomenit nici o vorbă despre FILIT ca parte a programului Iaşi, insistînd apăsat pe Festivalul Educaţiei, organizat de Primărie. Deh, FILIT e al Consiliului Judeţean, mi-a explicat atunci un amic ieşean omisiunea. Tocmai asta e marea problemă: FILIT nu e nici al Primăriei, nici al Consiliului Judeţean, ci al publicului, al celor care îl urmăresc, al celor care contribuie, prin taxele lor, la organizare. 

Foto: A. Purice