Un cuvînt din Bucureşti

Publicat în Dilema Veche nr. 527 din 20-26 martie 2014
Cioace jpeg

Toată lumea ştie, desigur, care este originea cuvîntului mitocan (derivat de la termenul bisericesc mitoc, metoc sau metoh „mînăstire subordonată“, intrat în română prin slavonă, dar de origine grecească: metóhi). În modificarea semantică atribuită cuvîntului (trecerea de la un sens propriu obiectiv, descriptiv, la cel figurat, depreciativ) sînt totuşi cîteva detalii mai puţin limpezi. Lingviştii au insistat, în ultimele decenii (cuvîntul a fost adesea explicat de Theodor Hristea), asupra fenomenului de degradare semantică, ilustrînd tendinţe mai generale ale gîndirii: un spaţiu subordonat şi marginal este stigmatizat şi asociat cu inferioritatea socială. Pentru paşii concreţi ai modificării semantice au existat totuşi ipoteze diferite; opiniile mai vechi nu legau neapărat metocul de inferioritate şi marginalitate, ci explicau sensul peiorativ al derivatului într-un mod oarecum anecdotic: pornind de la un anume metoc, de la un spaţiu urban specific – din Bucureşti. În măsura în care această origine s-ar dovedi cea adevărată, mitocan ar trebui să figureze în istoria limbii române într-o posibilă categorie a cuvintelor bucureştene. În genere, explicaţiile etimologice anecdotice, care leagă un cuvînt de un loc, o persoană sau o întîmplare concretă, trebuie privite cu suspiciune; în acest caz, ele par totuşi destul de credibile.

Cuvîntul e atestat tîrziu, în secolul al XIX-lea, primii autori care îl folosesc sugerînd o legătură a sa cu toponimia populară a Capitalei. Actul de înregistrare al termenului e nuvela lui Nicolae Filimon Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala (1861), în care un personaj declară „Numeşte-mă amploiat, om de litere, proprietar etc., dar nu mă trece între mitocani, căci sînt fecior de boier“. În notă, autorul explica: „Sub nume de mitocani, popolul de jos înţelege pe dulgheri, zidari şi alţi meseriaşi, ce locuiesc pe la mahalale şi mai cu seamă pe la metohul din Dealul Spirii, de unde derivă chiar numele de mitohani.“ Ar fi fost aşadar vorba nu de metoc în genere, ca emblemă a marginalităţii, ci de reperul unei zone cu renume relativ prost a oraşului: Biserica Spirei (Spirea-Veche), construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi care a fost într-adevăr metoc al Mitropoliei, pe terenul căruia fusese construită, apoi al unei mănăstiri de la Muntele Athos. În Bucureştii mahalalelor sau periferia ca mod de existenţă (2003), Adrian Majuru descrie zona rău famată a Podului Calicilor, extinsă treptat spre Dealul Spirii (p. 67). Mulţi dintre cei care au scris despre istoria Bucureştiului vorbesc de renumele unora dintre mahalale: „a Tirchileştilor din Dichiu şi a Jarcaleţilor din Spirea Veche, şi unii şi alţii avînd faima de cei mai straşnici bătăuşi“ (G. Costescu, Bucureştii vechiului Regat, 1944, p. 33). În dicţionarul său din 1939, A. Scriban citează expresia mitocan din dealu Spirii, dar evocă pentru explicarea originii alte metocuri: „după locuitorii de pe lîngă fostu mitoc al Rîmnicului în Bucureşti, unde e astăzi Ateneu[‘], şi de pe la biserica Ceauş Radu.“ Denumirea unei mahalale după biserică era larg răspîndită în trecutul bucureştean. Iar toponimia urbană a Bucureştiului a produs etichete sociale şi morale în trecut – de la craii de Curtea-Veche la cei ca din Tirchileşti (Zanne, Proverbele românilor, vol. VI, p. 400) – aşa cum o face şi astăzi, chiar dacă acestea nu au mai dat naştere unor termeni comuni (de la Ferentari, Primăverii, Dorobanţi etc.).

Spre sfîrşitul secolului al XIX-lea, cuvîntul era atît de răspîndit, încît Laurian şi Massim îl înregistrează în Glosarul care coprinde vorbele din limba română străine prin originea sau forma lor (1871), împreună cu derivatele mitocăneşte, mitocănime şi mitocănesc; mitocan e definit prin sinonime culte („inurban, rustican, incult, impolit, grosolan“) şi ca „neguţătorel, neguţător de negoţul cel mai mic şi respectat: servitor, băiat de boltă neguţătorească“. Explicaţia autorilor, mai generală, trimite pînă la urmă tot la o istorie locală bucureşteană: „mai toate metoacele monastirelor, mai ales ale episcopilor, erau fundate şi se află încă prin suburbiile Bucureştilor; după metoacele acestea din suburbiile cele mai retrase ale capitalei luară metocanii numele şi calificaţiunile ce poartă şi astăzi“ (am transpus ortografia latinizantă a textului de sub cuvîntul-titlu metocanesce).

Cum ajunge un cuvînt bucureştean (v. şi Zanne, Proverbele românilor, vol. IV, p. 455: „cuvînt întrebuinţat mai ales la Bucureşti, unde pare că s-a şi născut“; dicţionarele mai vechi foloseau şi eticheta muntenesc) să devină unul naţional? Nu numai pentru că expresivitatea popular-urbană a limbajului din Capitală e imitată de mulţi, ci, în bună parte, datorită literaturii şi presei. Caragiale a contribuit desigur la răspîndirea lui, folosindu-l în teatru – în O noapte furtunoasă, termenul e repetat de multe ori, mai ales de Ziţa şi de Rică –, în schiţe, amintiri, articole gazetăreşti. La Caragiale, mitocan e aproape în totalitate un cuvînt al personajelor, folosit de autor doar cu distanţare ironică: hazul provine din teama de mitocani a celor care se consideră urcaţi pe o treaptă mai sus, nu din ridiculizarea mitocanului însuşi. Cuvîntul apare la Eminescu şi în Sărmanul Dionis, într-o scenă bucureşteană („cîte un mitocan cu capul lulea de vin“). Ghica, în Convorbiri economice, îl pune pe un tînăr să teoretizeze existenţa a două categorii umane – proşti şi dibaci: „pe proşti noi îi numim mitocani, opincă, onorabili cetăţeni sau public independinte şi inteliginte.“ Probabil că a contat destul de mult şi folosirea insistentă în revistele umoristice ale vremii (de pildă în Furnica). Oricum, un cuvînt peiorativ, cu rol de insultă şi ironizare are toate şansele să intre în uz cu mare rapiditate, mai ales cînd noutatea se înscrie într-o serie cu sonorităţi asemănătoare (mocofan, mîrlan, bodîrlan, ţopîrlan etc.)

Cuvîntul mitocan mi se pare, aşadar, indisociabil legat de oraşul care l-a creat, l-a impus, îl foloseşte intens, îl ilustrează constant.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.