Un cuvînt din Bucureşti

Publicat în Dilema Veche nr. 527 din 20-26 martie 2014
Cioace jpeg

Toată lumea ştie, desigur, care este originea cuvîntului mitocan (derivat de la termenul bisericesc mitoc, metoc sau metoh „mînăstire subordonată“, intrat în română prin slavonă, dar de origine grecească: metóhi). În modificarea semantică atribuită cuvîntului (trecerea de la un sens propriu obiectiv, descriptiv, la cel figurat, depreciativ) sînt totuşi cîteva detalii mai puţin limpezi. Lingviştii au insistat, în ultimele decenii (cuvîntul a fost adesea explicat de Theodor Hristea), asupra fenomenului de degradare semantică, ilustrînd tendinţe mai generale ale gîndirii: un spaţiu subordonat şi marginal este stigmatizat şi asociat cu inferioritatea socială. Pentru paşii concreţi ai modificării semantice au existat totuşi ipoteze diferite; opiniile mai vechi nu legau neapărat metocul de inferioritate şi marginalitate, ci explicau sensul peiorativ al derivatului într-un mod oarecum anecdotic: pornind de la un anume metoc, de la un spaţiu urban specific – din Bucureşti. În măsura în care această origine s-ar dovedi cea adevărată, mitocan ar trebui să figureze în istoria limbii române într-o posibilă categorie a cuvintelor bucureştene. În genere, explicaţiile etimologice anecdotice, care leagă un cuvînt de un loc, o persoană sau o întîmplare concretă, trebuie privite cu suspiciune; în acest caz, ele par totuşi destul de credibile.

Cuvîntul e atestat tîrziu, în secolul al XIX-lea, primii autori care îl folosesc sugerînd o legătură a sa cu toponimia populară a Capitalei. Actul de înregistrare al termenului e nuvela lui Nicolae Filimon Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala (1861), în care un personaj declară „Numeşte-mă amploiat, om de litere, proprietar etc., dar nu mă trece între mitocani, căci sînt fecior de boier“. În notă, autorul explica: „Sub nume de mitocani, popolul de jos înţelege pe dulgheri, zidari şi alţi meseriaşi, ce locuiesc pe la mahalale şi mai cu seamă pe la metohul din Dealul Spirii, de unde derivă chiar numele de mitohani.“ Ar fi fost aşadar vorba nu de metoc în genere, ca emblemă a marginalităţii, ci de reperul unei zone cu renume relativ prost a oraşului: Biserica Spirei (Spirea-Veche), construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi care a fost într-adevăr metoc al Mitropoliei, pe terenul căruia fusese construită, apoi al unei mănăstiri de la Muntele Athos. În Bucureştii mahalalelor sau periferia ca mod de existenţă (2003), Adrian Majuru descrie zona rău famată a Podului Calicilor, extinsă treptat spre Dealul Spirii (p. 67). Mulţi dintre cei care au scris despre istoria Bucureştiului vorbesc de renumele unora dintre mahalale: „a Tirchileştilor din Dichiu şi a Jarcaleţilor din Spirea Veche, şi unii şi alţii avînd faima de cei mai straşnici bătăuşi“ (G. Costescu, Bucureştii vechiului Regat, 1944, p. 33). În dicţionarul său din 1939, A. Scriban citează expresia mitocan din dealu Spirii, dar evocă pentru explicarea originii alte metocuri: „după locuitorii de pe lîngă fostu mitoc al Rîmnicului în Bucureşti, unde e astăzi Ateneu[‘], şi de pe la biserica Ceauş Radu.“ Denumirea unei mahalale după biserică era larg răspîndită în trecutul bucureştean. Iar toponimia urbană a Bucureştiului a produs etichete sociale şi morale în trecut – de la craii de Curtea-Veche la cei ca din Tirchileşti (Zanne, Proverbele românilor, vol. VI, p. 400) – aşa cum o face şi astăzi, chiar dacă acestea nu au mai dat naştere unor termeni comuni (de la Ferentari, Primăverii, Dorobanţi etc.).

Spre sfîrşitul secolului al XIX-lea, cuvîntul era atît de răspîndit, încît Laurian şi Massim îl înregistrează în Glosarul care coprinde vorbele din limba română străine prin originea sau forma lor (1871), împreună cu derivatele mitocăneşte, mitocănime şi mitocănesc; mitocan e definit prin sinonime culte („inurban, rustican, incult, impolit, grosolan“) şi ca „neguţătorel, neguţător de negoţul cel mai mic şi respectat: servitor, băiat de boltă neguţătorească“. Explicaţia autorilor, mai generală, trimite pînă la urmă tot la o istorie locală bucureşteană: „mai toate metoacele monastirelor, mai ales ale episcopilor, erau fundate şi se află încă prin suburbiile Bucureştilor; după metoacele acestea din suburbiile cele mai retrase ale capitalei luară metocanii numele şi calificaţiunile ce poartă şi astăzi“ (am transpus ortografia latinizantă a textului de sub cuvîntul-titlu metocanesce).

Cum ajunge un cuvînt bucureştean (v. şi Zanne, Proverbele românilor, vol. IV, p. 455: „cuvînt întrebuinţat mai ales la Bucureşti, unde pare că s-a şi născut“; dicţionarele mai vechi foloseau şi eticheta muntenesc) să devină unul naţional? Nu numai pentru că expresivitatea popular-urbană a limbajului din Capitală e imitată de mulţi, ci, în bună parte, datorită literaturii şi presei. Caragiale a contribuit desigur la răspîndirea lui, folosindu-l în teatru – în O noapte furtunoasă, termenul e repetat de multe ori, mai ales de Ziţa şi de Rică –, în schiţe, amintiri, articole gazetăreşti. La Caragiale, mitocan e aproape în totalitate un cuvînt al personajelor, folosit de autor doar cu distanţare ironică: hazul provine din teama de mitocani a celor care se consideră urcaţi pe o treaptă mai sus, nu din ridiculizarea mitocanului însuşi. Cuvîntul apare la Eminescu şi în Sărmanul Dionis, într-o scenă bucureşteană („cîte un mitocan cu capul lulea de vin“). Ghica, în Convorbiri economice, îl pune pe un tînăr să teoretizeze existenţa a două categorii umane – proşti şi dibaci: „pe proşti noi îi numim mitocani, opincă, onorabili cetăţeni sau public independinte şi inteliginte.“ Probabil că a contat destul de mult şi folosirea insistentă în revistele umoristice ale vremii (de pildă în Furnica). Oricum, un cuvînt peiorativ, cu rol de insultă şi ironizare are toate şansele să intre în uz cu mare rapiditate, mai ales cînd noutatea se înscrie într-o serie cu sonorităţi asemănătoare (mocofan, mîrlan, bodîrlan, ţopîrlan etc.)

Cuvîntul mitocan mi se pare, aşadar, indisociabil legat de oraşul care l-a creat, l-a impus, îl foloseşte intens, îl ilustrează constant.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).

O mare invenție – contractul social jpeg
Constantin Hamangiu, Matei G. Nicolau: Dreptul roman
Ceea ce se păstrează în dreptul pozitiv sînt constantele, ca expresie a dreptului natural.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Război și corupție
În poza mare, contrastul e simplu: Ucraina este victima unei agresiuni oribile din partea Rusiei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Omul fără dileme
Nu vrem să extindem dilema asupra a ceea ce, în jurul nostru, e nedilematic.
Frica lui Putin jpeg
Holocaustul în „trunchiul comun”
Am remarcat pe FB că unii observatori s-au arătat surprinși, alții nedumeriți.
m simina jpg
Cinematografia românească. Secvența Buftea
Se adaugă și o bază hipică cu cai pursînge antrenați pentru filmări, o bază auto cu mașini de epocă și un velier cu pînze și motor. Plus vizita lui Kirk Douglas din 1966 și cea a lui Orson Welles din 1967.
AFumurescu prel jpg
D’ale Americii
Și încă ne mai chinuim s-o dăm afară. Îngăduiți-mi, așadar, să sper în continuare: nu-i dracu’ așa de negru!
Iconofobie jpeg
Doi frați (ciudați)
Moartea rămîne, prin urmare, unicul nostru reper de cunoaştere exactă, dar pînă şi moartea – luată în sine – este, încă de la debutul umanităţii, un mare mister.
„Cu bule“ jpeg
„Ștergabil”
Poate că a acționat pur și simplu analogia cu alte derivate în -abil, poate că s-a stabilit o legătură subterană cu derivatul ștergar.
HCorches prel jpg
Toate referatele școlare se pun de acord asupra unui lucru
O altă problemă o reprezintă cea a meditațiilor date elevilor din propriile clase.
radu naum PNG
Cristiano Ronaldo marchează primul său gol pentru Al-Nassr? E de rîs sau de plîns?
Ronaldo e dincolo de plîns sau rîs. A depăşit planului binelui şi răului. Ronaldo e o categorie în sine care nu poate fi măsurată corect decît de la înălţimea mileniilor.
p 7 Logo ul Grupului Wagner WC jpg
Moarte sau glorie în Rusia
Nu putem decît spera că vor bombarda pozițiile armatei ruse cu arme mai puternice decît bomboanele de ciocolată Mozartkugeln.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alergători
Destui fug pur și simplu de bătrînețe sau într-o permanentă căutare a vieții fără de moarte.
1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.