Transformările ştampilei

Publicat în Dilema Veche nr. 816 din 10-16 octombrie 2019
Transformările ştampilei jpeg

O lege recent promulgată contribuie la procesul, început de cîţiva ani, de eliminare a obligativităţii de aplicare a ştampilei pe diferite tipuri de acte. Cu o asemenea ocazie merită amintită istoria din ultimele două secole a cuvîntului ştampilă: un exemplu de „abatere“ devenită normă, cu o variantă iniţial criticată, apoi impusă în uz şi acceptată de dicţionarele normative. Substantivul ştampilă e un împrumut modern, atestat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în forma stampilă. Cuvîntul apărea doar cu iniţiala s în dicţionarele mai vechi, de exemplu în dicţionarul român-francez al lui Frédéric Damé, din 1893, păstrîndu-se la fel şi în prima jumătate a secolului al XX-lea: forma stampilă era singura înregistrată în dicţionarul lui Lazăr Şăineanu. Între timp începuse să circule o variantă cu iniţiala ş, pe care August Scriban o indica, în dicţionarul său din 1939, ca aparţinînd limbajului popular. Îndreptarul şi vocabularul ortografic al lui Sextil Puşcariu şi T.A. Naum (disponibil acum pe platforma dexonline) recomanda, în ediţia a III-a, din 1941, tot forma stampilă. În schimb, Dicţionarul ortoepic din 1956 includea în lista sa de cuvinte doar forma ştampilă. Înlocuirea nu e întîmplătoare: se produsese o schimbare politică majoră, iar noua ideologie oficială prefera variantele populare, în defavoarea celor ale limbii cultivate, menţinute „elitist“. Susţinătorii vechii forme (justificate etimologic) nu au cedat uşor: cîteva decenii mai tîrziu, în Dicţionar al greşelilor de limbă, din 1982, lingvistul Al. Graur încă susţinea, împotriva normei oficiale, că forma cuvîntului ar trebui să fie stampilă, pentru că varianta ştampilă, „un fals germanism, de tipul lui ştart sau şpicher“, nu ar fi fost „nici pe departe generalizată“ (p. 13).

Moderna stampilă înlocuia mai vechea pecete; cuvîntul are două sensuri principale, desemnînd semnul lăsat ca marcă de autenticitate, aprobare etc., dar şi instrumentul folosit în acest scop. Dicţionarele noastre indică drept primă sursă a cuvîntului franceza (estampille), trimiţînd şi la italiană (stampiglia). Forma românească e totuşi mai uşor de explicat prin cea italiană, care pare a fi fost sursa principală; de altfel, a existat la un moment dat în română şi o variantă stampilie. În revista Transilvania din 1-15 octombrie 1887 se publicau procese-verbale ale Astrei, în care, printre altele, se consemnau înlocuiri lexicale în statute, de tipul: „se substituie cuvîntul stampilia cu sigilul“. Dicţionarele franceze şi italiene indică, pentru estampille şi stampiglia, o origine spaniolă (diminutivul estampilla, de la estampa), toate aceste forme, ca şi germanul Stempel şi englezescul Stamp, avînd de fapt legătură cu actul de imprimare, prin rădăcina de sursă germanică stamp-. Iniţiala s este deci etimologică (în stampilă, dar şi în verbul a stampila), în vreme ce ş poate fi explicat prin apropiere de cuvinte preluate din germană (ştanţă, ştecăr etc.). Există mai multe cazuri de cuvinte cu s iniţial în grup consonantic (st, sp) care a devenit ş, după modelul germanismelor; cel mai cunoscut este ştat, cu pluralul ştate (mai ales în sintagma ştate de funcţii), foarte răspîndit, dar neacceptat de normele limbii cultivate. Regional, circulă şi cuvîntul ştempel, împrumutat din germană, cu mai multe sensuri, printre care şi cel de „ştampilă“.

Exemple din presă indică foarte clar modul în care forma stampilă, iniţial singura folosită, a fost treptat înlocuită de ştampilă. Sînt chiar unele ilustrări ale variaţiei care începuse să-şi facă loc: o reclamă farmaceutică la „Amar indian“, publicată număr de număr în Universul literar din 1893 şi 1894, conţinea, la cîteva rînduri distanţă, cele două forme concurente: „stampila ziarului Universul“ şi „ştampila ziarului“. Revista umoristică Furnica, mai deschisă către limba vorbită, a adoptat repede forma populară: „ştampila liberală, ştampila conservatoare, ştampila averescană“ (3 octombrie 1919), „ştampila poştei“ (6 septembrie 1923), „Urna şi ştampila (fabulă electorală)“ (16 decembrie 1928) etc. Textele culturale şi ştiinţifice nu au renunţat însă, pînă tîrziu, la stampilă, formă pe care o găsim într-un articol de arheologie din Boabe de grâu, nr. 10-11, 1931: „stampilă pe cărămidă“.

Simbol pentru birocraţie (a umbla după ştampile), dar şi pentru vot (a pune ştampila pe…), ştampila apare într-o expresie colocvială a lipsei de relevanţă („Ce-are coada vacii cu ştampila primăriei?“), la care a recurs acum cîţiva ani un politician. Cuvîntul are sensuri figurate, în registrul standard („caracteristică, element specific“) şi în cel argotic. Iorgu Iordan înregistra, în Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor“ (1943), sensul „tatuaj“, care pare să fi dispărut; în schimb, ar fi în uzul (restrîns) familiar-argotic sensurile „lovitură“ („Fii atent să nu ţi aplic o ştampilă la cercevele cu barosul“, G. Arion, Atac în bibliotecă, 1983) şi „sărut“ (Croitoru Bobârniche, Dicţionar de argou al limbii române, 1996). 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

Foto: ștampila satului Dolheștii Mari în 1892, wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.