Tenis de vînzare
Zgura de la Madrid va fi albastră. Progres ori exces?
Progresul a murit, excesul e o virtute. Dar nu-i vorba despre nici unul. E doar marketing. Ifosele lui Rafa şi Roger nu interesează. Sportul e business şi cei doi, care joacă pe apă, pe zgîrie-nori şi în curînd pe Lună, for the goodies of the game, ar trebui să ştie mai bine ca oricine. După ei, Ţiriac n-are decît să-şi vopsească, el, mustaţa în albastru şi să le dea lor banii. No, señor! Cotîndu-se la bursa lumii sălbatice, sportul profesionist a devenit ca orice broker de pe Wall Street, ahtiat de plusvaloare financiară.
Sportul oferă plăcere şi emoţie aşa cum celălalt tranzacţionează acţiuni şi obligaţiuni. Nici o diferenţă. Ţiriac a înţeles exact şi ştie că doar cerul, albastru, e limită. Acum vrea să modifice şi mingea ca să fie mai uşor de urmărit. Omul are o misiune. Să-şi vîndă cît mai bine tenisul. Riscurile sînt ale lui, aşa că Nadal şi Federer vor juca, dacă trebuie, cu un fileu virtual care va cînta „Ai se eu te pego“ cînd mingea îi va atinge sforile electronice, pentru ca publicul să se poate ridica şi să danseze. Să-mi fie cu iertare, nu poţi pretinde să rulezi în Ferrari şi să vinzi numai produsele care îţi convin. Deci, la treabă, băieţi! O să plîngem pentru voi cînd o să mergeţi la meci, cum o făcea Alex Ferguson pe vremea lui, în autobuz cu suporterii.
