Te uită, decembre...

Publicat în Dilema Veche nr. 869 din 3 - 9 decembrie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Începînd cu 1989, decembrie nu mai este o lună simplă pentru români. Pe lîngă Crăciun și Revelion, prilejuri deja tradiționale pentru excese, alergătură, efuziuni și emoții, s-au adăugat tresărirea de Ziua Națională și exercițiul obligatoriu al evocării Revoluției. Așadar, unor obligații mai degrabă private (de fapt, generalizate) s-au adăugat obligații colective. Nobile pentru unii, formale pentru alții, de serviciu pentru cîțiva. Însă aceste obligații dau românului și o șansă anume, la care ține mult: aceea de a-și rescrie istoria. Pasiunea pentru istorie a românilor este direct proporțională cu dimensiunea acestei istorii: mică. Însă, cînd prind ocazia, „la o adică”, nu-i român să se dea la o parte cînd e vorba de istoria României. Iar decembrie a cam devenit „o adică”.

Despre 1 decembrie 1918 continuăm să vorbim în termeni emfatici, dar distanți. E ca și cum acel eveniment este atît de departe și atît de mare, iar noi sîntem atît de mici și atît de recenți, încît nu prea știm ce să facem cu el. Părerea mea este că 1 decembrie 1918, în ciuda cărților scrise, a filmelor făcute, a simpozioanelor și sărbătoririlor (am avut chiar Centenar!), a popularizării sale, rămîne un moment de istorie națională cu care nu știm bine ce să facem. Prea eroic, prea generos, prea luminos, prea vizionar pentru bieții de noi, mici cîrtițe orgolioase ale unei istorii meschine. O fi 1 decembrie Zi Națională, dar e clar că nu e ziua noastră, a celor de azi, a mea și a dumneavoastră, a celor de pe Facebook, de prin ONG-uri, din corporații sau de la Guvern – pare mai mult ziua altora, a unor strămoși cu care nu avem și, oricum, nu vrem să avem prea mult de-a face.

În ceea ce privește Revoluția din 1989, discursul public preponderent s-a modificat în anii care au urmat. La început, se vorbea mult și vibrant despre eroism, jertfă, curaj, demnitate regăsită, baricade și, doar marginal, despre comploturi, Malta, Gorbaciov, servicii ungurești, KGB, Securitate. În ultimii ani, discursul marginal a devenit principal, iar discursul altădată principal a devenit marginal. Și, vai, ridicol. De cîțiva ani, cum se apropie 22 decembrie, ziarele se umplu de dezvăluiri senzaționale, de tăceri rupte, de documente încă nevăzute de ochii opiniei publice, de revelații, de mărturii care, desigur, schimbă tot ce știam, nimic nu va mai fi ca înainte! În realitate, marile revelații sînt loc comun încă din anii 1990, căci, de fapt, se tot republică aceleași lucruri spuse/scrise de foști șefi sau agenți ai Securității. An de an, în decembrie, aceste aceleași lucruri ne sînt vîndute drept uluitoare revelații.

Încă de la început este de spus că a considera Securitatea drept un fel de tainiță a adevărului despre anii comunismului, inclusiv despre propria ei prăbușire, insultă nu doar memoria unui popor întreg, ci și minima inteligență. Nici măcar securiștii nu cred în adevărurile Securității, instituție special antrenată să camufleze adevărul, să mintă, să răspîndească zvonuri false, să calomnieze, să însceneze. E ca și cum NKVD-ul ar fi considerat sursa cea mai validă pentru adevărul despre regimul lui Stalin și Gestapo-ul sursa cea mai credibilă despre regimul lui Hitler.

Teza pe care Securitatea o tot repetă despre Revoluția din decembrie 1989 încă din primii ani post-decembriști este aceea a complotului internațional. Gorbaciov, cu binecuvîntare americană, l-a suprimat pe Ceaușescu. Poporul român, de fapt, nici nu s-a revoltat cu de la sine voință, ci a fost abil întărîtat de agenți ai puterilor străine, ca o haită de căței înfometați și proști. În general, disidenții anticeaușiști/anticomuniști mai mult sau mai puțin publici, susține Securitatea, erau agenți ai unor puteri străine. În ceea ce-l privește pe Ceaușescu, Securitatea are în general o părere bună despre el. Sigur, a greșit că n-a dat mîncare oamenilor și, la bătrînețe, devenise cam paranoic, era bolnav de diabet și complet confiscat de zgripțuroaica de nevastă-sa, dar în rest era un mare conducător de țară, un mare patriot. România însăși, în viziunea Securității, era foarte bine așa cum era înainte de 1990, poate cu acest neplăcut detaliu că nu prea găseai de mîncare. Asta ne și spun securiștii: dacă dădea Ceaușescu de mîncare poporului, nu cădea. Dar, în rest, era foarte bine! Noi eram un staul de vite malnutrite și au venit lupii și ne-au întărîtat la dezordine. Dacă eram vite bine hrănite, nu ascultam de lupi.

Ideea este că ceea ce s-a năpustit asupra țărișoarei în decembrie 1989 a fost mult prea mult pentru puterile oneste ale Securității. Așa că s-a retras în cazărmi. Apărarea Securității în privința represiunii din 16-22 decembrie și, apoi, în privința crimelor de după 22 decembrie este, după mine, de-a dreptul nerușinată. Ni se spune că Securitatea avea posibilitățile să declanșeze un adevărat măcel, dar n-a făcut-o. Pentru că nu ne-a măcelărit, deși putea, Securitatea merită, după unii, chiar un monument. Nu avem decît să mulțumim Securității că a ucis așa puțini dintre noi; putea mai mult, dar ne-a iubit.

Fără să fiu un scotocitor de arhive, cred, mai degrabă, că în cazul securiștilor mici și mari din decembrie 1989 a funcționat instinctul firesc de supraviețuire. Cu sute de mii de oameni în stradă, dacă Securitatea deschidea foc ar fi ucis, fără îndoială, mulți, dar nici nu cred că mai rămînea vreun securist în viață. Ordinul generalului Vlad de retragere în cazărmi nu exprimă deloc susținerea Revoluției, ci frica de a fi pe stradă, în văzul mulțimii, în acele zile. Așa că, dacă Securitatea se bate singură pe umăr acum că a evitat măcelul, ar trebui să mulțumească înzecit românilor că i-au lăsat să ajungă pînă azi, la 30 de ani de la căderea lui Ceaușescu, să o poată face. Așa haotic și nepregătit cum a fost, poporul român aflat în stradă în zilele lui decembrie 1989 a dat dovadă de o înălțătoare, aproape neverosmilă responsabilitate și maturitate, oprindu-se să-i linșeze pe cei care l-au chinuit și umilit.

Nu faptul în sine că Securitatea vorbește azi despre Revoluție mi se pare revoltător. În fond, și ei au dreptul să se exprime, și ei au dreptul să se apere, prezentînd evenimentele din unghiul care-i avantajează. Ceea ce mi se pare în neregulă este ridicarea punctelor lor de vedere la rang de adevăr istoric incontestabil – acest „a fost așa cum zice Securitatea” pe care, subtil sau de-a dreptul, gazetele pline de aceste dezvăluiri vor să ni-l vîre în minte.

Asistăm, de 30 de ani, la o pasare a responsabilității crimelor din decembrie 1989 între vechea armată și vechea Securitate. Părerea mea, de biet contemporan al acelor zile, este că ambele instituții s-au bălăcit în sîngele românilor. Și au făcut-o nu din vreo convingere, ci de frică. Uite-așa, bărbați cu stele pe umăr din „instituțiile de forță”, cum le place lor să spună, erau înfricoșați ca niște șoricei în acele zile. Pînă în 22 decembrie le era frică de Ceaușescu și de propriul lor sistem, după 22 decembrie le-a fost frică de poporul dezlănțuit. Și de-aia au tras, și înainte, și după 22.

Se spune că istoria este scrisă de învingători. Faptul că istoria Revoluției din decembrie 1989 este tot mai mult (re)scrisă de fosta Securitate îmi dă fiori.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.