Te dai cu părerea...

Publicat în Dilema Veche nr. 618 din 17-23 decembrie 2015
„Cu bule“ jpeg

Cu vreo 15 ani în urmă, scriam despre locuţiunea a-şi da cu părerea, foarte răspîndită şi pe atunci în limbajul colocvial, dar asociată, tocmai din acest motiv, cu o notă de ironie, de deriziune: datul cu părerea fiind perceput ca o activitate amatoristică şi neangajantă. Timpul trece repede: astăzi, mi se pare că a-şi da cu părerea şi-a mai pierdut din nota colocvială, banalizîndu-se în destul de mare măsură. E la modă o altă variantă de construcţie, mai neobişnuită, chiar şocantă pentru cine nu a mai întîlnit-o: a se da cu părerea. Exemplele oferite de Internet sînt numeroase: „Chestii pe care nu le cunosc, lucruri despre care pot doar să mă dau cu părerea“ (piticu.ro); „Dacă vrei să mă înjuri pe principiul (…) că n-am nici un drept să mă dau cu părerea, poţi să o faci acum“ (ziuanews.ro); „E uşor să te dai cu părerea… mai ales cînd nu te pricepi“ (mamebune.ro); „Doar ascultă-l şi apoi te dai cu părerea!“ (a1.ro) etc. Expresia a fost consemnată jurnalistic şi în declaraţia unui membru al Parlamentului: „«Eu de financiar nu pot să mă dau cu părerea. Dacă spune comisia juridică că trebuie, trebuie», a declarat senatorul UNPR C.P. la Realitatea TV“ (stiripesurse.ro).

Consultarea dicţionarelor istorice pare să sugereze că a existat mai întîi expresia a-şi da părerea (poate calc după fr. donner son avis), atestată în secolul al XIX-lea, de pildă la Grigore Alexandrescu: „Tuşesc, zîmbesc, mă leagăn şi-mi dau a mea părere“). Aceasta a fost apoi modificată expresiv şi analogic, devenind construcţia a-şi da cu părerea, atestată pe la mijlocul secolului al XX-lea (la G. Călinescu: „Ce rost are – îşi dădu Felix cu părerea“) şi pe care vorbitorii au acceptat-o cu entuziasm mimetic. În construcţia cu reflexivul îşi, acesta era justificat (indicînd sursa, apartenenţa: „părerea sa“), singurul element nemotivat logic fiind prepoziţia cu (structura sintactică destul de opacă se regăseşte în şi mai glumeaţa formulă a-şi da cu presupusul).

E posibil ca trecerea de la a-şi da cu părerea la a se da cu părerea să fi avut ca punct de pornire construcţiile cu pronume de persoana I şi a II-a plural, care au aceeaşi formă de dativ şi acuzativ (ne, vă): „Nouă, românilor, ne place să comentăm tot timpul, să ne dăm cu părerea“ (ziare.com); „Vă rog, puţină decenţă, cînd vă daţi cu părerea despre e­co­no­mi­a Ro­mâ­ni­ei!“ (vox­pu­bli­ca.rea­li­ta­tea.net). Ori­­cum, în construcţia a se da cu părerea e­fec­tul de surpriză (deconcertantă) provine din lipsa unei serii analogice: construcţia cu reflexivul se şi cu prepoziţia cu (a se da cu…) nu mai apare la alte verbe din aceeaşi sferă (a exprimării, a vorbirii, a gîndirii), ci pentru cu totul alte tipare semantice: deplasare (a se da cu sania),  alianţă (a se da cu duşmanii), aplicare (a se da cu ruj) etc. Merită amintit că fo­lo­sirea tiparului pentru verbe de deplasare s-a dovedit foarte productivă în limbajul colocvial actual: a se da cu bicicleta, cu paraşuta, cu caiacul etc. 

De fapt, expresia a se da cu părerea – neobişnuită pentru mulţi vorbitori – nu e tocmai o noutate: era deja înregistrată în Dicţionarul limbii române (DLR), tomul VIII, Litera P, 1972, în articolul părere, cu un citat din Cezar Petrescu: „Are talent, se dădu cu părerea Ion Ozun“ (Calea Victoriei). În romanul Întunecare, construcţia apare în vorbirea unui jandarm: „Poate dumneata crezi că ai vreun drept să te amesteci, să te dai cu părerea?“

Exemplele din Internet par să indice o frecvenţă mai mare a construcţiei în texte produse de vorbitori din Republica Moldova: „Cumva tu ai studiat Istoria Moldovei scrisă de sovietici ca să te dai cu părerea?“ (moldovenii.md); „a postat un mesaj pe Facebook, unde se dă cu părerea despre Pomul de Crăciun, instalat în centrul capitalei“ (protv.md). Dacă în locul formei de prezent a verbului căutăm o formă de trecut, rezultatul este de-a dreptul spectaculos: aproape toate atestările sînt din spaţiul moldovenesc – „Jucătorii lui FC Milsami s-au dat cu părerea pe marginea cazului FC Costuleni“ (milsami.md); „Printre cei care s-au dat cu părerea au fost și șoferi care circulă sau au circulat recent cu un permis de conducere de tip vechi“ (autoexpert.md). Mai mult: utilizările par să fie nemarcate stilistic, deci acceptate într-un registru standard, poate chiar înalt: „Rînd pe rînd, liderii partidelor care au acces în Legislativ s-au dat cu părerea despre votul de astăzi“ (prime.md); „Politicienii s‑au dat cu părerea lăsînd să se înțeleagă că astfel de forme ultimative nu pot face parte dintr-un dialog constructiv“ (basarabia.md).

Dacă asociem cele două dovezi – atestarea timpurie la Cezar Petrescu, prozator născut la Cotnari, şi prezenţa masivă a construcţiei în texte actuale din Republica Moldova –, putem presupune că varianta a se da cu părerea este cel puţin preferată regional. Frecvenţa ei actuală ar ilustra nu doar fenomenul de contaminare rapidă, de răspîndire a unei abateri de la normă, ci şi posibilitatea de a interpreta o variantă regională în cheia expresivităţii colocviale.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.