Sufletul frumos are de ales

Publicat în Dilema Veche nr. 939 din 7 – 13 aprilie 2022
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

Într-un editorial recent din Le Figaro – indiscutabil, un cotidian excelent cum noi nu vom avea în România niciodată, mulțumim tuturor patronilor de presă din România! –, filozoful Luc Ferry vorbește despre dezbaterile care agită societățile europene acum referitoare la războiul din Ucraina, provocat de o întrebare care i s-a pus într-un interviu: Ai muri pentru Kiev? O întrebare poate stupidă în felul în care a fost formulată, dar care vizează, de fapt, opțiunea fundamentală: luptăm în războiul pe care l-a declanșat Putin sau negociem cu el, asumînd că trebuie să-i dăm ceva (poate o parte din Ucraina, poate controlul politic al Kremlinului asupra acestui stat, totuși, independent) ca să se potolească? Ferry își amintește o discuție pe care a avut-o demult cu Raymond Aron. Autorul Spectatorului angajat îi atrăsese atenția asupra unei expresii a lui Hegel, „sufletele frumoase”, pe care Ferry o înțelege acum ca descriind pe cei care „judecă indignați... refuzul de a intra în război”. Mai departe, Ferry e categoric, numindu-i proști pe cei care „după două războaie mondiale... și-l doresc pe al treilea”. Desigur, editorialul evocă și perspectiva unei dezvoltări nucleare, „cu milioane de morți” – de fapt, asta e teama cea mare. Mai departe, Ferry își amintește că Aron „mi-a spus că preferă, ca și Max Weber, etica responsabilității în locul eticii convingerii, angajamentul civic celor care livrează lecții de morală invitînd pe ceilalți să meargă să moară. Mi-a spus (Raymond Aron – n.m.) că etica convingerii, vai, se exercită fără rest în lumea intelectualilor care au mîinile curate, desigur, dar care nu au mîini. Ei se țin de un slogan, Fiat justitia pereat mundus, convinși că, dacă se face justiție, lumea trebuie să moară. Astfel, se apără principiile disprețuind realul. Astăzi sufletele frumoase cred că negocierea cu Rusia este lașitate, lipsă de eroism, cer să se trimită avioane deasupra Ucrainei, că NATO trebuie să securizeze spațiul aerian ucrainean, chit că asta ar duce la un război total. La antipozii cinismului, etica responsabilității păstrează principiile umanismului și pur și simplu ține cont de realitate în aplicarea lor, fie și cu prețul compromisului pe care sufletele frumoase îl văd, bineînțeles, ca fiind compromițător...”. Lumea, adaugă editorialistul, nu e în alb și negru, ci în mii de nuanțe, nimeni nu e vinovat și nevinovat pe deplin; toate vinovățiile au ceva nevinovat în ele și toate nevinovățiile sînt pătate de vinovăție, iar datoria cuiva care practică etica responsabilității și nu etica convingerii, adică etica „sufletelor frumoase”, este să navigheze pașnic prin această realitate. Astfel, „etica sufletelor frumoase nu ar fi decît, paradoxal, o formă sofisticată de cinism confortabil, un fel prin care intelectualul care vrea să-și păstreze imaginea bună și o presă pe măsură își asigură conștiința”. Cînd spui Hegel, nu-i așa, spui dialectică, așa că Luc Ferry nu putea rata această concluzie oarecum filozofică: „Dialectica sufletului frumos se soldează cu o contradicție insolubilă: cînd e privată de un ceva căruia trebuie să i se opună cu energia disperării, ea se ofilește și, cum el nu poate trăi fără dublul său, fără ticălosul în absența căruia luptele sale își pierd sensul, e nevoie să își inventeze fără încetare un nou ticălos, odată ce a dispărut cel de dinainte. După Stalin e nevoie de un Putin, după Hitler era nevoie de un Saddam sau de un Gaddafi...”.

După ce am citit acest text, prima mea reacție a fost să mă întreb: oare cum ar fi sunat un editorial scris de Luc Ferry într-una din zilele cuprinse între 9 mai și 22 iunie 1940? Avea și Hitler dreptatea lui să invadeze Franța? Poate că „etica responsabilității” spune că da. Desigur, și situația era diferită: modul în care își apără ucrainenii țara de invazia putinistă nu prea seamănă cu modul în care și-au apărat francezii țara de invazia hitleristă. Deci acest gen de întrebări poate că nu țin cont de realitatea complexă, în care nu există bine și rău, ci doar amestecuri. Așa că am alungat repede acest gînd.

Altfel, nu pot să nu observ că sîntem sincroni cu Europa. Și la noi multă lume gîndește la fel. Pentru mine, „sufletele frumoase” nu sînt, totuși, cele ale celor care vor să răspundă războiului lui Putin cu război. Dimpotrivă, sînt celelalte – cele care, în toiul ofensivei ruse căreia ucrainenii îi rezistă incredibil (cine ar fi crezut acum o lună și ceva că Ucraina poate cîștiga un război cu Rusia – uite că acum nu mai e chiar imposibil!), cer Occidentului să-i lase pe ucraineni în plata lor și comunității internaționale să-i dea lui Putin ce vrea numai să ne lase în pace. Asta ar fi, cred „sufletele frumoase”, pacea. Cea în care ne lasă Putin dacă-i dăm ce vrea. Și azi, și mîine, și cît o mai fi Putin. Sau, după cum bine remarcă Ferry, altul aidoma lui – căci lumea nu duce lipsă de asemenea personaje.

Aud adesea zilele astea: „Eu sînt pacifist!”. Le spun că se înșeală celor care cred că doar ei sînt așa și că cei care vor un răspuns pe măsură, cînd Rusia își atacă militar vecinii, nu sînt așa. Nu cred că există om normal la cap care să nu vrea pace. Problema este ce înțelegem prin pace. Și, concret, ce înțelegem prin pace acum, în acest război declanșat de Putin pe teritoriul Ucrainei. Răspunsul la această întrebare ar fi, într-adevăr, o treabă pentru un filozof.

Dialectic vorbind – iată, ce să fac, încerc și eu –, pacifiștii europeni intră repede într-o fundătură. Ei își exercită dreptul de a pune presiune publică asupra guvernelor occidentale să nu „escaladeze”. Acest apel e, deja, o mantră: „Să nu escaladăm!”. Nu e deloc clar, însă, ce înseamnă să nu escaladăm. Putin a avertizat că el consideră „escaladare” orice ajutor dat Ucrainei. Pacifiștii consideră la fel? Dacă Putin atacă militar, par a spune pacifiștii noștri, escaladarea înseamnă orice răspuns militar în apărare pentru că, firesc, dacă Putin găsește rezistență militară în calea expansiunii sale va mări la rîndu-i forța atacului militar, răspunsul și el va deveni, la fel de firesc, mai puternic, urmînd măsura atacului, și tot așa. Asta este o escaladare în toată regula. Cu alte cuvinte, singura posibilitate ca să nu escaladăm este să nu ne apărăm.

Dar nu aceasta e fundătura – aceasta e doar confuzia. Fundătura constă în faptul că aceiași pacifiști sînt neputincioși în a exercita același tip de presiune asupra lui Putin, adică asupra celui care a început războiul. Se spune, sarcastic, că e ușor să fii războinic în afara Ucrainei, pe seama vieților civililor ucraineni. La fel de ușor, însă, este să fii pacifist în afara Ucrainei. Este tot o nepăsare față de soarta Ucrainei și a ucrainenilor pe care o invocă acuzator pacifiștii arătîndu-i cu degetul pe „războinici”. Și, înclin să cred, este o nepăsare încă mai vinovată moral. Ucrainenii vor să lupte, vor să reziste. Rușii vor să lupte, vor să obțină Ucraina. În acest context, din afară, ai de fapt două variante: fie îi ajuți pe ucraineni și acționezi, direct sau indirect, asta depinde de decizii politice și strategice complicate, astfel încît Putin să piardă acest război, fie stai pe margine și strigi la beligeranți: „Să fie pace!” în timp ce rușii căsăpesc un popor peste care au dat năvală sub ochii tăi. Sufletul frumos ce alege?

De fapt, e exact invers decît spune Luc Ferry. Cei care vor să-și liniștească conștiința și să meargă printre noi pe un cal alb, despovărați de responsabilitatea deciziei, sînt pacifiștii. Dimpotrivă, etica responsabilității te obligă, în acest caz, să alegi și să acționezi. Iar ce înseamnă să acționezi în contextul dat e o altă problemă. Care nu mai e neapărat pentru filozofi.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.