Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Centrul pentru Studii de Drept Natural și Analiză Normativă a organizat recent lansarea unui curs universitar de excepție, elaborat de Diana Botău și Valentin Constantin, publicat la Editura Hamangiu: Drept internațional. Partea generală. Recunoscut ca unul dintre cei mai buni specialiști în domeniul dreptului internațional, mai ales după publicarea în anul 2010 a unei lucrări cu același titlu, Valentin Constantin, profesor emerit al Universității de Vest din Timișoara, a avut generozitatea să își asocieze acum o coautoare din noua generație, care a confirmat vocația pedagogică și de cercetare, prin activitatea desfășurată la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj. Rafinat cunoscător al teoriei dreptului și al filosofiei politice, Valentin Constantin a acomodat disciplina dreptului internațional cu doctrina franceză și anglo-americană, precum și cu practica instanțelor internaționale, într-o viziune proprie, coerentă și profundă. Continuarea unei opere în știința juridică, tributară frecventelor schimbări normative și bogatei evoluții jurisprudențiale, este posibilă numai dacă se asigură succesiunea generațiilor. Deși contribuțiile celor doi autori nu sînt diferențiate, prezenta ediție a cărții nu este o simplă actualizare a ediției din anul 2010, ci cuprinde analize și interpretări noi, în bună măsură rodul dialogurilor și schimburilor de idei dintre Diana Botău și mentorul său. Dacă exemplul profesorului Valentin Constantin ar fi urmat și de alți colegi, cercetările juridice și demersurile pedagogice ar fi mult mai performante.
Acest curs universitar a apărut într-un moment în care dreptul internațional este pus la grea încercare. Sub pretextul înlocuirii ordinii internaționale unipolare – constituite după implozia comunismului în estul Europei – cu o ordine multipolară, regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice, clădită pe valorile demnității, libertății și siguranței persoanei. Sabotarea actualei ordini internaționale nu este o acțiune spontană, de dată recentă. În iulie 2016, China și Rusia au adoptat Declarația comună asupra dreptului internațional. Aproape ignorată la vremea ei de către liderii politici și mediile intelectuale din Uniunea Europeană și Statele Unite, deși anexarea Crimeei de către Rusia cu doi ani mai devreme era semnul clar al unei tendințe expansioniste, Declarația pregătea o schimbare de paradigmă. Comunitatea universitară din cele două țări a fost decuplată treptat de la circuitele intelectuale transnaționale ale dreptului internațional, ca reacție împotriva așa-numitei hegemonii occidentale din acest domeniu. În prefața cărții lor, Diana Botău și Valentin Constantin evocă o cercetare comparativă făcută de Anthea Roberts cu privire la cursurile de drept internațional predate în cele cinci state care au calitatea de membru permanent al Consiliului de Securitate, precum și în cîteva universități din Australia. Rezultatele cercetării, publicate în 2017, la doar un an după adoptarea Declarației comune asupra dreptului internațional, confirmă efectele produse în universitățile din China și din Rusia. Mai ales în Rusia, a scăzut drastic citarea autorilor occidentali în cursurile de drept internațional. Examinarea tablelor de materii ale acestor cursuri ar putea să ducă la concluzia înșelătoare, la care ajung Diana Botău și Valentin Constantin, că „punctele comune de studiu depășesc punctele de ruptură”. Nu este cel mai relevant raportul cantitativ dintre punctele comune și cele de ruptură. Important este că ruptura înseamnă renunțarea expresă sau tacită la valorile demnității, libertății și siguranței persoanei, în paralel cu hiperbolizarea colectivismului și înmulțirea clișeelor antioccidentale. Nu este întîmplător că în cele peste 40 de întîlniri pe care le-au avut Xi Jinping și Vladimir Putin, începînd din anul 2013 și pînă astăzi, tonul lor împotriva Uniunii Europene și a Statelor Unite a devenit din ce în ce mai vehement. Cei doi lideri sînt preocupați să creeze o infrastructură intelectuală pentru această strategie politică.
Fuziunea dintre drept și politică este uneori stridentă în dreptul internațional, iar discursul diplomatic devine, deseori, echivalent cu minciuna. Paradoxul acestui sistem normativ este întemeierea sa pe norma negativă universală – tot ce nu este interzis este permis –, ceea ce asimilează ordinea internațională cu una de drept privat, deși subiectele cele mai importante de drept internațional rămîn statele, indiferent de regimul lor politic, autoritar sau democratic.
Două criterii măsoară cu acuratețe disponibilitatea statelor de a respecta principiile fundamentale ale ordinii internaționale. Independența și egalitatea juridica a statelor rămîn vorbe goale dacă statele însele, pe o parte, refuză jurisdicțiile internaționale și executarea hotărîrilor pronunțate de acestea și, pe de altă parte, nu acceptă calitatea persoanei ca subiect de drept internațional în sistemul universal și în sistemele regionale de protecție a drepturilor omului. Este limpede că tocmai statele care nu aplică în mod onest aceste două criterii sînt și cele care încalcă independența altor state și egalitatea juridică în raport cu acestea. Autorii observă cu exactitate că „o reglementare prea extinsă în dreptul internațional este o pură utopie; ne-am plasa într-o perspectivă complet nerealistă și nefuncțională, dacă ținem cont și de faptul că în societatea internațională există deja un dezechilibru între norme și instituții. Fenomenul «acut», în societatea internațională contemporană, este absența sau fragilitatea instituțiilor“. Ar mai trebui adăugat că acest fenomen este generat de statele care nu acceptă nici jurisdicțiile internaționale, nici calitatea de subiect de drept internațional a persoanei în sistemul universal și în sistemele regionale de protecție a drepturilor omului, încălcînd totodată principiile independenței și egalității juridice.
Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.
