Sub asediu: Metaromânia şi România proştilor

- un an în UE văzut de pe prispa Freedom House - Metaromânia. Noiembrie 2007. Sediul Freedom House România. Sărbătorim. Totul ne-a ieşit la fix. Crearea comandoului numit ironic Iniţiativa pentru o Justiţie Curată, compromiterea ministrului Justiţiei pe la Bruxelles şi discreditarea acestuia în presă, demisia ministrului Agriculturii, schimbarea din funcţie a doi directori ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, eşecul încercării de excludere din magistratură a lui Ţuluş, succesul campaniei de presă împotriva lui Andronic şi a lui Ciutacu, umilirea publică a cîtorva politicieni incomozi, prin intermediul listelor negre ale Coaliţiei pentru un Parlament Curat, demonizarea Parlamentului şi reînscăunarea lui Băsescu. Planul iniţial a mers ca uns: comunicare permanentă cu Skopje, relaţie bună cu Cotroceniul, ba chiar aş remarca docilitatea interlocutorului de la celălalt capăt al firului, o arhivă de filme a DNA excelent pusă la punct şi un serviciu de închiriere casete pe măsură, plasme state of the art ale Freedom House cu miros de caltaboşi (menţionez aici promptitudinea ajutorului financiar acordat de USAID prin amabilitatea Ambasadei SUA), ajutor necondiţionat al CIA şi al braţului ideologic al agenţiei, Freedom House Washington, o Alina Mungiu-Pippidi docilă şi colaborare deplină a jurnaliştilor plimbaţi de noi prin America. Nimeni n-a ieşit din front. România proştilor. Noiembrie 2007. Sediul Freedom House România. Bucătărie. Mult fum de ţigară şi cîţiva proşti sideraţi. Se amuză copilăreşte de cantitatea de invective care le-a fost scursă în cap pe parcursul unei singure săptămîni: piţifelnici, bolşevici, cretini, tîmpiţi, cetăţeni turmentaţi, neica nimeni, haimanale, derbedei, homosexuali, indivizi plătiţi de agenturi străine. În rest, ofticaţi de fleacuri, cum ar fi pierderea unei finanţări de 5000 de euro (salariul pe 1 an şi jumătate al unui asistent de programe) că aşa au vrut muşchii unui angajat al Ministerului Justiţiei, o plîngere penală împotriva Freedom House din partea ministrului Justiţiei, linşarea angajaţilor Fundaţiei la şezătoarea de pe Antena 3 a prietenilor domnului Gâdea, vizita unui procuror CSM pe la sediul Fundaţiei în căutarea sursei casetei caltaboşului, un control ANAF inopinat la firma de PR a directorului FH, cîteva luni de muncă pierdute cu dezminţiri şi explicaţii, şi ameninţări cu duiumul. Nătăfleţii sînt vinovaţi de idei. Ei, şi proştii asemănători lor, vor să aibă o justiţie curată, un parlament curat, universităţi curate şi, în general, o Românie mai curată. Şi pe lîngă faptul că au idei, colac peste pupăză se apucă să le şi pună în practică: monitorizează, evaluează, propun, ţipă ca din gură de şarpe cînd descoperă abuzul, delaţiunea, minciuna, furtul, incompetenţa, reaua credinţă şi voinţă. În rest, proştii sînt indisciplinaţi, au păreri, se ceartă între ei, uneori se jignesc, se bat ca hămesiţii în proiecte, pe puţinii bani care mai vin din afară pentru societea civilă românească. România sub asediu. 31 decembrie 2007, la un an de la aderare. Sediul Freedom House România. Un prost stă şi munceşte pentru micul proiect de sfîrşit de an al Freedom House: "România - 1 An în UE". Realizează că trăieşte într-o ţară împresurată: România sub asediu. Deopotrivă ţara metaromânilor şi a românilor proşti. Şi unii, şi alţii consideră că le sînt încălcate drepturile, în ciuda statutului de cetăţeni europeni. Metaromânii se simt vînaţi, miros conspiraţia, văd ceea ce proştii nu văd. Ei văd dincolo de simpla acţiune, opţiune, eveniment sau întîmplare. Nu cred în alegeri individuale şi în acţiuni dezinteresate. Ei ştiu mai bine. Ştiu că ceea ce ordonează viaţa muritorilor, dar şi a lor, sînt planurile, cel mai adesea malefice, interesele obscure. Spiritul critic şi dialogul onest reprezintă un alt nume pentru ipocrizia intelectualilor, libertatea de exprimare - o modalitate de conspirare a presei, ONG-urile, nişte conjuraţii ale exilaţilor politici, iar înjurăturile românilor - aiureli ale unor copii manipulaţi. Aerul rarefiat de la nivelul înţelegerii lor superioare a realităţii româneşti îi îndeamnă la acţiune. Au ajuns la conştiinţa că sub asediu nu mai este timp de reflecţie. Decenţa trebuie înlocuită cu vulgaritatea, critica - cu certitudinea mincinoasă. Legea devine opţională, iar atunci cînd e şi agasantă, schimbată cu totul. Cum universul conspiră la pieirea lor, metaromânii nu mai au timp să dezbată. Ei acţionează. Îi irită vreun procuror, îl schimbă; îi irită mai mulţi, desfiinţează tot DNA-ul; nu le place raportul Comisiei Europene, bat obrazul europenilor şi încearcă să-l schimbe şi pe ăla; şi dacă încă aud zăngănitul cătuşelor, schimbă Codul de Procedură Penală cu totul. Iar dacă vreun jurnalist mai are tupeul să conspire la liniştea lor difuzînd casete, îl bagă la pîrnaie, că doar drepturile omului sînt şi drepturile omului hoţ. Iar cine iese de sub puterea lor birocratică devine obligatoriu homosexual care umblă cu corupţia în gură, femeie de moravuri uşoare, spion american sau unealtă a vreunui interes obscur de aiurea. Şi toate astea pentru că metaromânii sînt convinşi că românii sînt nişte fantoşe. Ce fac proştii, pe de altă parte? Trăiesc şi ei sub asediu. Se simt zilnic agasaţi. De politicieni, de funcţionarul de la ghişeu, de asistenta medicală, de poliţist, de vameş. Proştii văd nedreptatea pretutindeni şi nu simt că trăiesc în Uniunea Europeană. Spre deosebire de metaromâni, care mai apleacă din cînd în cînd urechea către Bruxelles, proştilor nu le pasă mai deloc de Europa. Şi, ca atare, nu se duc la vot. Şi pentru că le lipseşte simţul meta, proştii nu sînt uniţi, ba se ceartă între ei, nu se miros de la mile distanţă, nu sînt un grup compact, nu ştiu să-şi apere interesele pentru că nu ştiu ce-i loveşte. Unii stau zilnic la cozi vis-