Stadionul umbrelor

Publicat în Dilema Veche nr. 272 din 30 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu ţin cu nimeni. Dar am ţinut cu cineva, nu spui cu cine, echipă importantă, dom’le! Acum, sentimentul pentru ea e mort şi îngropat. Dar, evident, am trăit disperările şi extazurile oricărui băiat de cartier. În calitate de fiu al tatălui meu jurnalist, am fost un răsfăţat. Aveam Sportul la prima oră şi intrări garantate în spaţii interzise multora. Am trăit în culise, am văzut nervi şi lacrimi, am auzit înjurături şi miştouri ieftine. La vîrsta mea eram invizibil pentru ceilalţi. Pînă cînd am căpătat o consistenţă de-a dreptul enervantă. Odată, la un mare meci al Naţionalei, tata m-a luat cu el, a vorbit cu un ofiţer şi l-a rugat să mă lase să-l însoţesc într-o zonă pentru care nu aveam bilet. Tata, atotputernic cum îl credeam, mi-ar fi făcut rost de respectiva acreditare, dar îmi pare că uitase. Totul era OK, pînă cînd m-a văzut, cu ochiu-i ager, un plutonier. A pus mîna pe mine şi m-a oprit în loc. Părintele meu a văzut negru în faţa ochilor. M-a tras spre el. Subofiţerul m-a tras înapoi. Tata a început să urle şi să tragă de mine tot mai tare, celălalt a făcut fix la fel, dar în sens opus. Mă simţeam ca o omidă între două păsări flămînde. M-am speriat. Asta a fost prima mea sperietură pe stadion. Nu m-am temut de petarde, huligani, bătăi sau poliţia călare, ci de posibilitatea de a mă vedea rupt în două. Chestiunea a degenerat şi tata s-a dus să-l caute pe ofiţerul de la care căpătase ok-ul de trecere. Atunci, în plin avînt socialist, am priceput pe deplin ce înseamnă excesul de zel. Omul a venit şi urlat la subaltern. "Lasă-l, mă, să treacă!" "To’arăşe gradu, nu pot, să trăiţi!" "Cum nu poţi, mă?" "Nu are bilet pentru acest sector, trăiţi!" Şi mă ţinea strîns la el, comoara ce eram. "Băi, n-auzi că îţi ordon să-i dai drumul?!". "Păi…" " dar n-a mai apucat să zică prea multe, că ofiţerul, profitînd de perplexitatea celuilalt, m-a smuls şi m-a redat tatei. Nu mai ştiu despre ce a fost meciul, că tot timpul m-am chinuit să scap de oribila senzaţie de a fi fost pe jumătate al unui străin. Zevzecul avea dreptate în principiu, dar pe moment mi s-a părut întruchiparea absurdităţii. Am plîns. Am plîns cînd ai mei pierdeau. După un joc nefericit, tata s-a întors la mine, înainte să meargă la masa oficială (de unde lua întotdeauna marcatorii) şi a început să rîdă blînd cînd mi-a văzut lacrimile curgînd pe obraji. "Păi, se poate, eşti băiat mare! Aşa e în sport!" Nu l-am găsit nici nostim, nici convingător. Mi se părea total inacceptabil ca ai mei să nu cîştige tot timpul. Mergeam mai des la sporturile de sală şi mai rar la cele de stadion. Într-o seară, Polivalenta s-a umplut ca la congrese. Se juca un meci important, cu nişte sîrbi răi şi urîţi. Ăştia mi s-au părut mereu o rasă aparte. Reprezentau, pentru mine, cea mai bună întruchipare a spartanilor, unii purtau chiar barbă. Aveau mereu un spirit de echipă înspăimîntător. Şi aveau flăcări în ochi. În seara aia am urlat şi am gemut la fiecare pumn în ficat încasat de ai noştri, şi am blestemat orbirea vinovată a unor arbitri nemţi. Atunci am înţeles cel mai bine damnarea unui suporter: să nu poată face nimic ca să evite nedreptatea. Am vrut să intru pe teren. Am făcut-o mulţi ani mai tîrziu, cînd aveam la gît o acreditare, la finaluri de meci, ca să înţeleg ce se întîmpla în sufletul unui justiţiar care fura. Am întîlnit doar priviri negre ale oamenilor în negru. Nu se întîmplă nimic în sufletul lor. Cînd Lucescu a intrat pe teren şi i-a dat o scatoalcă peste ceafă lui Răducioiu, care sărise la arbitru, am înţeles că se termina o epocă. O epocă europeană începută la Craiova, dusă la apogeu de Steaua şi care se termina cu generaţia minunată de la Dinamo. În acea zi, tribuna întreagă în care mă aflam mi s-a părut populată cu umbre. Amicul cu care m-am dus la meciul de Cupa Campionilor a lăsat capul în pămînt. Am sesizat în jurul meu greutatea unei ratări care urma să fie dusă acasă, aşezată la masă, culcată în patul fiecăruia dintre cei ce se aflau în acea curbă populată cu scaune. Meseria de suporter mi s-a părut de atunci cea mai blestemată din lume. E ca la cazinou, de unde nu te întorci cu nimic, chiar atunci cînd cîştigi. Îti pui banii şi închizi ochii. Decizia nu-i a ta, fructele victoriei îţi sînt doar plimbate pe la nas, ai dreptul garantat şi absolut doar la tristeţe. Pentru un singur lucru mi-am mai permis să-mi pun gîtul sub ghilotină. Pentru România. Să ţii cu ţara ta pare un lucru firesc. Dar e mai riscant decît fan-ariatul de club. E drept, te poţi alege cu ceva dacă iese bine. În seara în care am bătut Argentina, am ieşit la Universitate. O noapte în care Rom

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Alexandru Arșinel și soția lui, Marilena / Foto via Click
Dramele prin care a trecut Alexandru Arșinel. Ce a pățit soția lui
Alexandru Arșinel a murit joi seară, la vârsta de 83 de ani. De-a lungul vieții, actorul a trecut prin mai multe drame, una fiind legată și de soția sa.
Scurgeri de gaz din conductele Nord Stream FOTO EPA-EFE
Scurgerile de gaze din Marea Baltică: Rusia acuză direct Occidentul. Suedia evocă un act comis de un actor statal
Şeful Serviciului de Informaţii Externe (SVR) al Federației Ruse, Serghei Narîşkin, a susţinut vineri că deține „dovezi” despre implicarea unei „piste occidentale” în fisurarea gazoductelor Nord Stream 1 şi 2 din Marea Baltică.
benzinarie carburanti pompa benzina foto shutterstock
Prețul carburanților, redus cu 50 de bani până la 1 ianuarie într-un mare lanț de benzinării
Prețul carburanților va fi redus în continuare cu 50 de bani/litru până la 1 ianuarie într-un mare lanț de benzinării.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.