Soft fără hard
La ce ar folosi mai multe ore de sport în şcoli? La nimic, dacă rămînem la simplul enunţ. Avem boala de a face legi fără a le aplica. Ore de sport există şi acum, dar dacă doamna învăţătoare le elimină pentru un pic mai multă matematică, ori dacă profesorul de sport e fără chef, sau nedăruit, sau strivit de viaţă şi de salariu, mai multe ore de educaţie fizică vor duce la frustrări încă şi mai mari. Ideea nu e să aruncăm nişte ore ca nişte peşti morţi pe o tarabă neîngrijită.
E nevoie de o muncă uriaşă de alfabetizare în ale trupului. Am un prieten, fost angajat al Google în anii de avînt ai firmei, care, după ce a venit din America şi a hotărît că a rămîne închis într-un cubicle pentru încă şi mai mulţi bani, nu-i o viaţă, s-a apucat de training de vîrf în informatică la un liceu de profil. Pe gratis. Vrea să scoată olimpici, aşa cum a fost el. Tipul chiar există, nu mai zîmbiţi ironic! Ei bine, amicul meu i-a avertizat deja pe copiii din grupa lui de elită că, dacă nu „se meditează“ la abdomene şi flotări, au de-a face cu el. Simplu: soft fără hard e nasol. Se poate, dar nu e ceea ce vrem. Pe limba asta trebuie vorbit. Altfel, ne păcălim. Nu că nu ne-ar plăcea.
