Şmecherii şi tehnocraţii

Publicat în Dilema Veche nr. 645 din 30 iunie - 6 iulie 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Pricep că clasa noastră politică crede că rolul tehnocraţilor – ăia puţini tare care nu sînt controlaţi de ei – este să înghită tot rahatul primit de la boierii dumnealor şi să regurgiteze flori şi slavă pentru eroii neamului care ne-au condus în ultimii 25 de ani pe culmile gloriei unde ne aflăm acuşi. Înţeleg şi disperarea lor cînd văd că sîntem cîţiva care avem curajul sau ţăcăneala de a expune un sistem care este disfuncţional şi care favorizează o finanţare nesimţită şi profund coruptă a unor şmecheri care sînt un fel de dumnezei ai partidelor, ajungînd să conducă televiziuni şi ţara pe minunatul model al lui Berlusconi.

Reacţia de haită este şi ea cumva logică. Speriată, pe de-o parte, de dispariţia posibilă a privilegiilor şi banilor de uns alegeri, televiziuni şi tot felul de mahări nu rar interlopi, iar, pe de altă parte, de creşterea exponenţială a şanselor de a ajunge la DNA, partea majoritară – cea mîrlănească – a clasei politice trebuie să atace pentru a nu fi nevoită să revină pe piaţa muncii. În afara carierei politice de şmenari, o mare majoritate a liderilor politici nu au făcut nimic în viaţa lor care să dovedească faptul că ar fi în stare să se descurce pe o piaţă a muncii bazată pe meritocraţie. Slujbele cu dedicaţie din Parlamentul European ale unor neica-nimeni prieteni cu barosanii sau ale nevestelor acestora nu ar putea să susţină o cariera fabuloasă de postaci (adesea agramaţi) pe reţele de socializare şi, în plus, fără susţinerea partidului (adică tată, soţ, cumnat de mamă, naş) e puţin probabil ca grupul existent de rude din Parlamentul European să mai poată exista. Revenirea în cariere senzaționale de jurişti, avocaţi, procurori fără susţinerea partidului este foarte improbabilă, luînd în considerare profilul tipic al politicianului român.

Deşi foarte critici la adresa birocraţilor europeni, este puţin probabil ca vreunul din marii iluminaţi ai neamului politic să fie în stare să treacă concursurile foarte dure necesare pentru a lucra pentru organizaţiile interguvernamentale din care vin o bună parte a tehnocraţilor. Cazierul este şi el, desigur, o problemă mare, deşi sînt convins că domnii Mazăre, Hrebenciuc, Dragnea, Şova şi Vanghelie, precum şi doamnele Udrea şi Olguţa Vasilescu ar fi avut scoruri senzaţionale la concursurile profesionale de la Comisia Europeană. Marii intelectuali de la şefia partidelor ar putea lejer să îi facă concurenţă domnului Becali pentru cîştigarea Premiului Nobel pentru literatură, iar cohortele de doctoranzi din Parlament vor umple Harvardu’, Oxfordu’ şi Princetonu’.

Este drept că nici unul dintre tehnocraţi nu a avut experienţa DNA-ului, a strîngerii de bani negri pentru campanii electorale mincinoase, a acoperirii baronilor sau interlopilor responsabili pentru „mobilizarea“ partidului, a condamnării penale sau a înfrăţirii cu penali. Se prea poate ca asta să dovedească, în capul elitelor partidelor minunate, că am fi incompetenţi.

Au trecut mai mult de șase luni de cînd sînt unul dintre demnitarii României. Simt cele șase luni ca şi cum ar fi trecut cîţiva ani buni. Eram deja obişnuit cu oboseala, cu frustrările, cu sentimentul de neputinţă înainte de a mă alătura echipei premierului – am lucrat şi pe problematica foarte dificilă a refugiaţilor. Am fost idiot de mult prea multe ori ca să îmi imaginez brusc că nu voi face gafe şi am încercat să nu am aşteptări prea mari de la mine. M-am aşteptat la atacuri nemeritate şi la mult mai mult stres decît am încercat vreodată în oricare dintre slujbele mele precedente.

Am fost la recepţii, conferinţe, negocieri, întîlniri ministeriale. Am lucrat la acte legislative, am fost implicat în tot felul de decizii, unele importante, altele probabil inutile. Am învăţat foarte mult. Şi totuşi, după mai mult de șase luni, nu prea pot să pricep de ce un om normal, bun profesionist, care îşi doreşte în mod cinstit să facă bine, şi-ar dori să fie secretar de stat pe o perioadă lungă de timp în sistemul actual. În afară de cazul în care are tendinţe suicidare sau sado-masochiste. Deşi lucrez cu nişte oameni absolut senzaţionali – pentru cîţiva dintre ei mi-aş dona un rinichi dacă ar fi nevoie –, în ciuda faptului că nu pot să îmi imaginez şefi pe care să îi respect mai mult, nu reuşesc să găsesc motivaţiile pentru care cineva din afara sistemului şi-ar dori să fie în poziţia în care sînt eu acum.

Eşti înjurat de oricine are chef. Eşti înjurat de multă lume care are dreptate să te înjure. Sînt foarte multe probleme, fiecare dintre ele ar trebui urgent rezolvată, dar nu ai nici aparatul birocratic, nici bugetul ca să o poţi face. Greşelile inerente sînt exagerate şi în fiecare zi există riscul să fii vînat de trepăduşii din mass-media plătiţi de diverși oameni ale căror interese corupte încerci sau ai reuşit să le opreşti. Fiind vorba de zeci de milioane de euro, atacurile sînt dincolo de nesimţire. Încet-încet, îţi dai seama cît de multă mizerie s a acumulat în sistem. Baricada pe care ţi-ai construit-o la început ca să opreşti căcatul care venea spre tine începe să cam tremure sub presiunea acumulată şi riscă să cedeze. Începi, din cînd în cînd, să te trezeşti cu cîte o pleaşcă în cap şi există riscul să începi să te obişnuieşti cu duhoarea.

Desigur, se pot face lucruri bune. Într-un mandat normal de patru ani, cu o clasă politică acceptabilă, s-ar putea reforma administraţia publică. Sînt oameni buni şi foarte buni în ministere care constituie o bază îndeajuns de solidă pentru reconstrucţie. Pînă atunci însă, e mult mai probabil să atragem corupţi, psihopaţi şi sociopaţi în funcţii de demnitate publică. Nu de alta, dar motivaţiile existente în sistem au fost gîndite pentru ei şi nu pentru profesioniştii de care am avea aşa de mare nevoie. Iar motivaţiile acestea încercăm noi să le distrugem. Şi pentru asta sîntem atacaţi cu atîta înverșunare de şmenari corupţi şi sociopaţi care, din păcate, reprezintă o bună parte a elitei noastre politice.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

mihai bendeac
Culisele plecării lui Mihai Bendeac de la Antena 1. Actorul este la al doilea scandal cu postul TV
Mihai Bendeac a părăsit emisiunea „iUmor“ după 13 sezoane în care a făcut parte din juriu. Actorul a plecat și de la postul Antena 1, în urma unui conflict cu colegii din echipa de producție. Lucrurile nu sunt definitiv tranșate.
Vladimir Putin FOTO Getty Images
Va folosi Putin arma nucleară? Cum l-ar putea opri Occidentul să o facă
Vladimir Putin a demonstrat până acum că este un lider „relativ rațional”, astfel încât Occidentul trebuie să-l facă să înțeleagă, fără dubii, că folosirea armei nucleare în Ucraina ar însemna costuri mult mai mari decât avantaje, spune expertul în securitate europeană Iulia Joja.
Ucraineni la periferia Liman FOTO Twitter
Lîman, simbolul umilinței lui Putin. Reportaj BBC pe străzile pustii: „Lumea a suferit destul”
Jurnaliștii de la BBC și-au început reportajul efectuat în orașul Lîman prin a spune că „Victoria poate părea dezolantă”.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.