Şmecherii şi tehnocraţii

Publicat în Dilema Veche nr. 645 din 30 iunie - 6 iulie 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Pricep că clasa noastră politică crede că rolul tehnocraţilor – ăia puţini tare care nu sînt controlaţi de ei – este să înghită tot rahatul primit de la boierii dumnealor şi să regurgiteze flori şi slavă pentru eroii neamului care ne-au condus în ultimii 25 de ani pe culmile gloriei unde ne aflăm acuşi. Înţeleg şi disperarea lor cînd văd că sîntem cîţiva care avem curajul sau ţăcăneala de a expune un sistem care este disfuncţional şi care favorizează o finanţare nesimţită şi profund coruptă a unor şmecheri care sînt un fel de dumnezei ai partidelor, ajungînd să conducă televiziuni şi ţara pe minunatul model al lui Berlusconi.

Reacţia de haită este şi ea cumva logică. Speriată, pe de-o parte, de dispariţia posibilă a privilegiilor şi banilor de uns alegeri, televiziuni şi tot felul de mahări nu rar interlopi, iar, pe de altă parte, de creşterea exponenţială a şanselor de a ajunge la DNA, partea majoritară – cea mîrlănească – a clasei politice trebuie să atace pentru a nu fi nevoită să revină pe piaţa muncii. În afara carierei politice de şmenari, o mare majoritate a liderilor politici nu au făcut nimic în viaţa lor care să dovedească faptul că ar fi în stare să se descurce pe o piaţă a muncii bazată pe meritocraţie. Slujbele cu dedicaţie din Parlamentul European ale unor neica-nimeni prieteni cu barosanii sau ale nevestelor acestora nu ar putea să susţină o cariera fabuloasă de postaci (adesea agramaţi) pe reţele de socializare şi, în plus, fără susţinerea partidului (adică tată, soţ, cumnat de mamă, naş) e puţin probabil ca grupul existent de rude din Parlamentul European să mai poată exista. Revenirea în cariere senzaționale de jurişti, avocaţi, procurori fără susţinerea partidului este foarte improbabilă, luînd în considerare profilul tipic al politicianului român.

Deşi foarte critici la adresa birocraţilor europeni, este puţin probabil ca vreunul din marii iluminaţi ai neamului politic să fie în stare să treacă concursurile foarte dure necesare pentru a lucra pentru organizaţiile interguvernamentale din care vin o bună parte a tehnocraţilor. Cazierul este şi el, desigur, o problemă mare, deşi sînt convins că domnii Mazăre, Hrebenciuc, Dragnea, Şova şi Vanghelie, precum şi doamnele Udrea şi Olguţa Vasilescu ar fi avut scoruri senzaţionale la concursurile profesionale de la Comisia Europeană. Marii intelectuali de la şefia partidelor ar putea lejer să îi facă concurenţă domnului Becali pentru cîştigarea Premiului Nobel pentru literatură, iar cohortele de doctoranzi din Parlament vor umple Harvardu’, Oxfordu’ şi Princetonu’.

Este drept că nici unul dintre tehnocraţi nu a avut experienţa DNA-ului, a strîngerii de bani negri pentru campanii electorale mincinoase, a acoperirii baronilor sau interlopilor responsabili pentru „mobilizarea“ partidului, a condamnării penale sau a înfrăţirii cu penali. Se prea poate ca asta să dovedească, în capul elitelor partidelor minunate, că am fi incompetenţi.

Au trecut mai mult de șase luni de cînd sînt unul dintre demnitarii României. Simt cele șase luni ca şi cum ar fi trecut cîţiva ani buni. Eram deja obişnuit cu oboseala, cu frustrările, cu sentimentul de neputinţă înainte de a mă alătura echipei premierului – am lucrat şi pe problematica foarte dificilă a refugiaţilor. Am fost idiot de mult prea multe ori ca să îmi imaginez brusc că nu voi face gafe şi am încercat să nu am aşteptări prea mari de la mine. M-am aşteptat la atacuri nemeritate şi la mult mai mult stres decît am încercat vreodată în oricare dintre slujbele mele precedente.

Am fost la recepţii, conferinţe, negocieri, întîlniri ministeriale. Am lucrat la acte legislative, am fost implicat în tot felul de decizii, unele importante, altele probabil inutile. Am învăţat foarte mult. Şi totuşi, după mai mult de șase luni, nu prea pot să pricep de ce un om normal, bun profesionist, care îşi doreşte în mod cinstit să facă bine, şi-ar dori să fie secretar de stat pe o perioadă lungă de timp în sistemul actual. În afară de cazul în care are tendinţe suicidare sau sado-masochiste. Deşi lucrez cu nişte oameni absolut senzaţionali – pentru cîţiva dintre ei mi-aş dona un rinichi dacă ar fi nevoie –, în ciuda faptului că nu pot să îmi imaginez şefi pe care să îi respect mai mult, nu reuşesc să găsesc motivaţiile pentru care cineva din afara sistemului şi-ar dori să fie în poziţia în care sînt eu acum.

Eşti înjurat de oricine are chef. Eşti înjurat de multă lume care are dreptate să te înjure. Sînt foarte multe probleme, fiecare dintre ele ar trebui urgent rezolvată, dar nu ai nici aparatul birocratic, nici bugetul ca să o poţi face. Greşelile inerente sînt exagerate şi în fiecare zi există riscul să fii vînat de trepăduşii din mass-media plătiţi de diverși oameni ale căror interese corupte încerci sau ai reuşit să le opreşti. Fiind vorba de zeci de milioane de euro, atacurile sînt dincolo de nesimţire. Încet-încet, îţi dai seama cît de multă mizerie s a acumulat în sistem. Baricada pe care ţi-ai construit-o la început ca să opreşti căcatul care venea spre tine începe să cam tremure sub presiunea acumulată şi riscă să cedeze. Începi, din cînd în cînd, să te trezeşti cu cîte o pleaşcă în cap şi există riscul să începi să te obişnuieşti cu duhoarea.

Desigur, se pot face lucruri bune. Într-un mandat normal de patru ani, cu o clasă politică acceptabilă, s-ar putea reforma administraţia publică. Sînt oameni buni şi foarte buni în ministere care constituie o bază îndeajuns de solidă pentru reconstrucţie. Pînă atunci însă, e mult mai probabil să atragem corupţi, psihopaţi şi sociopaţi în funcţii de demnitate publică. Nu de alta, dar motivaţiile existente în sistem au fost gîndite pentru ei şi nu pentru profesioniştii de care am avea aşa de mare nevoie. Iar motivaţiile acestea încercăm noi să le distrugem. Şi pentru asta sîntem atacaţi cu atîta înverșunare de şmenari corupţi şi sociopaţi care, din păcate, reprezintă o bună parte a elitei noastre politice.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.