Slalom mărunt

Publicat în Dilema Veche nr. 263 din 2 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Se pare că după ce au descoperit cum se schiază prin alte locuri, românii nu mai suportă să meargă în staţiunile autohtone. Nemulţumirile lor sînt nenumărate. Nu vor să se înghesuie pe şoselele de pe Valea Prahovei sau să se trambaleze cu bagajele pe treptele prea înalte ale trenurilor şi pe lungile peroane ale gărilor. Dacă luăm drept reper Sinaia, staţiunea de schi cea mai apropiată de Bucureşti, odată ajunşi acolo, se adaugă timpul pierdut cu găsirea unui loc de parcare chiar şi plătit. Paznicii se plîng că lumea a parcat dezordonat (nu i-a învăţat nimeni că ar putea dirija maşinile la intrare pentru a cîştiga mai multe locuri). Urmează întotdeauna scări incomode şi distanţe inutile care trebuie străbătute în clăpari între parcare şi instalaţia de urcat sau între două instalaţii prost gîndite ca poziţie. Aceste instalaţii nu pot fi plătite cu cardul bancar, nici măcar jos în staţiune, iar omul trebuie să-şi umfle în prealabil buzunarele cu bani cash (nu puţini) şi cu mărunţiş care să îi ajungă pentru întreaga zi de stat pe munte, pentru că altminteri, riscă să fie întors din drum de către casierii indolenţi. După ce primeşte o cartelă cu care poate schia o zi întreagă (mare reformă faţă de vechile bilete care se luau la fiecare urcare), i se spune că trebuie să păstreze şi bonul de hîrtie, pe care şi-l va înghesui de asemenea prin buzunare. Cei care vor dori să încerce noua telegondolă (telegondolizza rice, cum îi zic mucaliţii de pe pîrtie), marea realizare a Primăriei " poate singura din ultimii 20 de ani, în afară de sensul giratoriu din centru " vor constata că totul e făcut în buna tradiţie a jumătăţii de măsură, că senzorul aparatului de la intrare nu reacţionează la cartela magnetică şi că trebuie să-şi scoată din nou mănuşa, să-şi descheie fermoarul, să-şi scoată cartela şi s-o vîre cu mîna într-un locaş special, că nu există nici o pîrtie care să coboare pînă în parcarea de la plecare (unde, de altfel, nu se poate ajunge decît cu maşina), că din acea parcare pînă la "peron" riscă să-şi rupă gîtul pe nişte trepte neterminate şi nedeszăpezite... Deja obosiţi de tot felul de asemenea obstacole şi manevre întortocheate, vor descoperi apoi că sus pe pîrtie e un amestec de gheaţă, zăpadă afînată şi pietre. Li se spune că natura e de vină, că ar fi nins viscolit. Ei ştiu însă că nu e natura propriu-zisă (pentru că natura din alte părţi, chiar şi de la altitudini duble, nu pare deloc la fel de potrivnică unor pîrtii ca-n palmă). E natura omului care nu s-a ostenit să-şi facă treaba, deşi acum are în dotare destule utilaje. Sînt sătui schiorii noştri şi să descopere cum, într-o singură zi, pe tălpile unei perechi de schiuri se adună zgîrieturi cît în doi ani de coborîri prin oricare dintre staţiunile Alpilor, în condiţiile în care acolo, datorită fluenţei sistemelor de transport, poţi schia într-o zi de trei ori mai mult decît aici. E poate mai bine atunci ca în România să foloseşti echipament de închiriat? Să ţi se fixeze legăturile după ochi, şi nu după calcule standard cu greutatea şi înălţimea (ce mai contează o simplă strîngere de şurub în plus sau în minus, un picior în plus sau în minus...)? Mai sînt şi chelnerii în pantofi de pe la cabane cu "serviţi şi pîinică?" şi care cer pe o friptură preţuri de mare altitudine (mai mult decît la Cortina D’Ampezzo?!). Important e totuşi că la cabana de pe Valea Dorului s-a făcut o investiţie: toaletă înăuntru cu apă curentă. Adică un scaun în plus şi o nouă coadă la el, pentru că telescaunul de afară e acelaşi de 30 de ani, cu coada aferentă cu tot (şi cu şmecherii care se bagă prin faţă). În fine, dacă la Sinaia nu există nici un fel de colaborare între firmele ce deţin două instalaţii de transport paralele, la Azuga există o pîrtie privată pur şi simplu îngrădită şi separată de orice alte pante de schi şi instalaţii de urcare. Pare că idealul localnicilor ar fi ca fiecare să-şi aibă "cablul" lui, pîrtioara lui, cu contabilitatea ei şi cu şpăgile ei (încă se dau, indiferent de forma de organizare). Pentru comparaţie, numai în Alpii Dolomiţi, cu aceeaşi cartelă magnetică se pot folosi 450 de instalaţii de urcare din 12 aşa-numite zone schiabile, avînd la bază cîteva zeci de staţiuni şi care deservesc pîrtii în lungime totală de 1200 de kilometri. Un singur abonament e valabil adică pe un teritoriu care include mai multe regiuni administrative ale ţării, care au chiar şi o structură etnică total diferită. Cam cum ar fi la noi o cartelă unică pe toată Valea Prahovei, în zona Braşovului, dar şi prin Munţii Harghitei şi Covasnei (în cazul în care aceştia ar avea pîrtii amenajate, de luat în seamă). Nu ştiu cît de conştienţi sînt proprietarii şi administratorii din zonele noastre de schi că anual pierd o mulţime incomensurabilă de turişti care au ajuns să prefere chiar şi Bulgaria.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.