Singuratic şi depresat
Creşte în permanenţă lista cuvintelor moderne, aparţinînd lexicului cultural creat în secolul al XIX-lea, pe baza latinei şi a altor limbi romanice, pe care astăzi le concurează forme recente, analogice, adesea imitate după engleză. Uşurinţa cu care se reinventează forme şi sensuri se leagă, din păcate, de o anume ignoranţă. Nu cred că cineva cu o cultură medie, fie şi dobîndită prin intermediul unor emisiuni şi lecturi de popularizare, poate să uite de existenţa în română a verbului a deprima şi a participiului său folosit adjectival, deprimat, astfel încît să simtă nevoia de a (re)crea verbul a depresa şi adjectivul depresat. Noile forme există însă în uzul actual incult sau doar neglijent, ba chiar li se pot găsi deja destule atestări în Internet şi în mass-media. Verbul apare mai ales la prezent: „să alerg de unul singur mă depresează“ (computergames.ro); „mă depresează atitudinea ta şi eu cum sînt o persoană pozitivă… îmi strici buna dispoziţie“ (roportal.ro); „vremea asta mă depresează“ (elady.ro). Adjectivul este chiar mai frecvent folosit: „am un prieten depresat… ajutor!“ (eva.ro); „atunci cînd te simți singuratic și depresat este nevoie să stai de vorbă cu tine“ (ea.md); „sînt depresată rău de tot“ (forum.desprecopii.ro). În unele cazuri, textele conţin şi alte forme care indică nivelul cultural al vorbitorului sau uşurinţa cu care se amestecă limbile: „Hey TPU vă rog frumos ajutaţimă sunt foarte depresată. (…); Am decît o prietenă care ies mereu cu ea“ (tpu.ro; ca întotdeauna, am adăugat doar diacriticele, pentru a uşura înţelegerea); „Nu că maybe eşti depresată ci cu siguranţă eşti depresată“ (roportal.ro).
În multe limbi moderne există cultisme care pornesc de la verbul deprimo, deprimere, depressi, depressum – „a apăsa în jos“ – şi de la substantivul depressio, -onis „lăsare în jos, coborîre“. Româna a împrumutat din latină şi franceză verbul a deprima (fr. déprimer); substantivul depresiune/depresie ilustrează tiparul dublu de adaptare a acestui tip de cultisme, în -iune şi -ie, pornind de la forma latină (care permite ambele terminaţii), de la franceză (dépression), eventual şi de la alte limbi care au preluat forma latină. Specializarea formei depresie pentru sensul psihologic şi a formei depresiune pentru cel geografic e de dată recentă: în DEX ambele sînt considerate variante ale aceluiaşi cuvînt, fiind tratate în cadrul aceluiaşi articol.
A depresa şi depresat se pot explica prin tendinţa vorbitorilor de a regulariza formaţiile lexicale ale limbii; în cazul de faţă, întărind legătura cu substantivul depresie. A depresa e mai transparent, mai direct legat de depresie decît a deprima, pentru vorbitorul mai puţin cultivat. E totuşi puţin probabil ca verbul să se fi format spontan de la depresie; a funcţionat mai curînd influenţa englezei, prin seria alcătuită din verbul to depress, adjectivul depressed şi substantivul depression. Influenţa englezei nu mai este astăzi una care să presupună un grad înalt de cultură: prin Internet şi prin mass-media ea acţionează şi asupra unor vorbitori care au mari lacune în stăpînirea limbii materne.
Cei care „inventează“ un verb a depresa, pornind fie direct de la depresie, fie de la verbul englezesc depress, pot să nu ştie că forma exista deja în limbă, cu alte sensuri. Verbul a depresa, înregistrat de dicţionarele noastre ca termen tehnic, cu accepţiile „a desface cu presa un ansamblu de două piese care au contact forțat“; „a rări puieții crescuți prea des, pentru a permite dezvoltarea normală a celorlalți“; „a modifica proprietățile superficiale ale minereurilor cu ajutorul depresantelor“ (DEX), e un împrumut din franceză, unde dépresser a fost înregistrat tot ca tehnicism. În sensul acesta, de altfel, e folosit azi mai ales la supin: „trusa universală pentru depresat pivoţi“ (pieseauto.ro). În ultima vreme, verbul a depresa (mai ales participiul depresat) e utilizat ca termen economic şi financiar, traducînd terminologia din engleză (unde depressed market e o piaţă cu activitate redusă, mai puţini bani şi posibilităţi de angajare): „piaţa va fi depresată, va intra intr-un proces de comprimare, ceea ce va duce la scăderea valorii tuturor activelor imobiliare“ (stirileprotv.ro).
Explicaţiile pentru apariţia unor forme nu lipsesc niciodată: ele nu reduc din efectul deprimant (pentru cititorul cultivat) şi stigmatizant (pentru vorbitorul ingenuu) al utilizării lor.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
