Sindromul Gaskell
sau Moartea Pasiunii Zilele trecute am văzut pe BBC Prime un documentar din seria Omnibus. Era vorba despre o romancieră a secolului al XIX-lea, Elizabeth Gaskell, în opera căreia şi criticii, şi cititorii găsesc tot mai multe motive de încîntare. Cărţile ei se vînd bine şi azi, iar cineva spunea chiar că-l depăşeşte pe Dickens, ceea ce nu e chiar de colea! Drept care, autorii documentarului şi-au suflecat mînecile şi au făcut o treabă cum scrie la carte. Au pornit de la un clou actual - filmările la un serial BBC realizat după romanul Wives and Daughters. Ocazie cu care am auzit opinii avizate despre scriitoare, exprimate cu nuanţă de actriţe. (Iată deja un detaliu ce merita un comentariu - ca să zic aşa - comparatist!) Au mers apoi în Manchester-ul tinereţii doamnei Gaskell, cel mai mare oraş industrial al epocii, cu mizeria cartierelor muncitoreşti şi cu inerenta efervescenţă sindicală, pe care eroina nu voia s-o vadă confiscată de socialişti sau revoluţionari. Pe-atunci încă nu scria. Soţul ei, preot unitarian, i-a dat ulterior ideea, ca strategie consolatoare pentru marea lor tragedie, moartea unuia din copii. Pendulînd între postmodernul Machester de azi şi litografiile de epocă, camera s-a oprit pasager asupra rolului jucat de Biserica unitariană în educaţia tinerei doamne, dezvoltîndu-i interesul pentru programele sociale, pentru observaţia sociologică. Pe nesimţite, autorii documentarului i-au cooptat în cercetare şi pe cîţiva pasionaţi, membri (mai mult doamne, de fapt) ai unei instituţii tipic britanice, "Elizabeth Gaskell Appreciation Society". Oameni care îi ştiu pe de rost cărţile şi viaţa, care organizează aniversări şi simpozioane şi care călătoresc prin toată Anglia pe urmele idolului. La hotelurile unde a stat cînd se documenta sau cînd îşi lua vacanţe. ("De-aici vedea golful pe care l-a descris în pasajul cutare, din balconul ăsta l-a văzut prima oară pe american!") Sau cînd a avut, hm, unica ei aventură extra-maritală! Asta se întîmplase la Roma, noroc cu documentarul BBC că au ajuns şi pe acolo, continuîndu-şi eternele interpretări ale romanelor. Şi pomenind-o pe autoare doar ca Mrs Gaskell, considerîndu-se, deci, contemporane cu ea. Poate în trecut, poate în prezent. Pasionatele doamne nu erau singure în această iluzie. Fără a încărca inutil discursul cu subtilităţi critice, documentarul a pretins că se mulţumeşte (de parcă ar fi puţin lucru!) să puncteze conexiunile dintre biografie şi ficţiune. Dar, mai ales, să facă din Mrs Gaskell o persoană frecventabilă. Eu, unul, m-am ales cu o dilemă insolvabilă - ori fac rost de romanele ei (n-am citit nici unul), ori mă ţin deoparte cu hotărîre. Nu de alta, dar n-aş vrea să fiu dezamăgit după o atît de caldă demonstraţie video a devoţiunii literare. Dar o dilemă nu vine niciodată singură (iată un slogan pentru abonamentele la publicaţia noastră). Am rămas deci cu două întrebări. Mai întîi - noi de ce nu avem documentare precum cel vag schiţat mai sus? Dacă ar fi să ne limităm la subiecte similare - nu avem personalităţi tari, gravuri de epocă, informaţii biografice, scrisori? Ba da, secolul al XIX-lea are o rezervă generoasă de artişti, scriitori, şefi de şcoală, modernizatori, politicieni. Sîntem de acord că atunci s-a format statul român modern, dar, cînd e vorba să-i vizităm pe fondatori, ne mulţumim cu texte în limba de lemn, cu istorici filmaţi "la cravată" în studio şi cu imagini dintr-un muzeu întunecos. Informaţia e (în general) corectă, dar lipseşte dragostea. Sau măcar interesul. Nu avem, încă, oamenii care, din pasiune, să întemeieze Clubul "Duiliu Zamfirescu", Societatea "Marghiloman" sau care să facă documentarul adecvat. Dar, poate că, pur şi simplu, nu mai avem pasiuni. Mersul cotidian pe sîrmă istoveşte. P.S. A doua nedumerire era: de ce nu prelucrează nimeni (TVR, de exemplu) un roman clasic? Am prins gustul telenovelelor rîncede şi al sitcom-urilor nesărate, ar fi cazul să ne rafinăm meniul. Totuşi cred că ştiu răspunsul. Ne-am învăţat cu surogate şi am uitat ştiinţa burgheză a gusturilor şi aromelor. Mda, trăim fără pasiune.