Simona Halep ne poate duce pe toţi în cîrcă?
Simona Halep ne poate duce pe toţi în cîrcă?
Nu, dar poate încerca. :) Nu era de ajuns un tătuc cu mustaţă, trebuia să avem şi o mămucă-rachetă. La drept vorbind, nu cu Halep a fost inventată atîrnarea emoţională a unui popor sau, în cazul nostru, a unei populaţii de un singur cetăţean în costum de sport. Pe vremea cînd Flandra voia să se despartă de Valonia, punînd capăt entităţii numite Belgia, Eddy Merckx, enorm ciclist, întrunea speranţele de conciliere ale celor două comunităţi. Pe Hagi, să nu uităm, l-am vrut preşedinte la un moment dat. În Indonezia, campionii de badminton sînt un soi de zeităţi. Deci se poate. Gîndesc, însă, că altceva ar fi mai interesant. Dacă tot ne lipim aşa, sentimental, de acest uriaş omuleţ, n-ar fi rău să se ia şi pe noi ceva de la el. De exemplu, puterea de schimbare, de reinventare. Halep a pierdut la Australian Open, dar a cucerit mase de oameni prin felul în care jucat. Sau puterea de a te ţine de cuvînt. A anunţat că vrea să exploreze alte orizonturi ale acestui sport şi aşa a făcut. Mare lucru! Mai putem împrumta capacitatea de a suferi fără a ne plînge, de a merge dincolo de limite. N-ar fi inutil să descoperim şi cum se poate pierde fără a arunca vina pe tot felul de obstacole, unele obiective, întîlnite în cale. În cazul ei, căldura sau şmecheria adversarei. Şi, la capătul zilei, ne putem inspira din forţa ei de a trece peste toate şi de a zîmbi. Uite, măcar atît, să nu mai tot stăm încruntaţi, sumbri, cavernoşi, nepoliticoşi. Să zîmbim şi cînd ne e greu, sau cu atît mai mult atunci. Să fim mai senini. Aşa vom descoperi soarele şi fără să ne căţărăm în spinarea Simonei.
Foto: adevarul.ro
