Şedinţă

"Stimaţi colocatari... vă rog, faceţi linişte! Trebuie să abordăm un subiect care precis că va naşte scîntei." "Mai bine îl lăsăm la urmă, dom’ preşedinte." "Ba, nu! Dragi colocatari, asociaţia noastră de proprietari este, conform legii 230 pe 2007, un tot unitar. Este, nu ştiu cum să vă explic eu mai bine... Este ca România. Exact aşa. Un tot din care nimeni nu se poate separa doar că aşa vrea el. Eu, de exemplu, dacă mă cert cu domnul Vasile şi el zice că nu mă mai recunoaşte de preşedinte şi că nu mai plăteşte administratorului nostru, domnul Popescu, întreţinerea, aşa ceva nu se poate, dacă mă înţelegeţi. Tot aşa şi cu grădinarul. Chiar dacă cei de la scara 1 sînt nemulţumiţi că trebuie să plătească grădinarul pentru că ei îşi îngrijesc singuri spaţiul verde, aşa ceva nu se poate, după cum vă spuneam." O cucoană cu părul alb îl aprobă: "Da, domnule preşedinte, grădinarul este al nostru al tuturor, e un om cumsecade şi muncitor, iar noi trebuie să-l plătim cu toţii. Eu în fiecare dimineaţă îi aud mătura pe alee". "Aşadar " revine preşedintele " problema ridicată de dumneavoastră nici nu poate fi pusă în discuţie, fiindcă atunci ar însemna să renunţăm cu totul la postul de grădinar al blocului. Or, aşa ceva nu se poate." Un tînăr cu un pulover gri, cu mînecile suflecate, se ridică din banca lui şi zice, făcînd semn cu mîna: "Să deschidă cineva un geam, domnule, că ne sufocăm aici". O bătrînică de pe rîndul de la fereastră îi răspunde înţepat: "Dumitale ţi-ar conveni să stai sub un geam deschis?". "Hai să trecem la punctul următor " intervine preşedintele. Dar, dacă vreţi, putem lua o pauză de ţigară, de aerisire...." E întîmpinat de un cor de vociferări. Se convine să se discute mai repede, ca lumea să poată pleca. Punctul următor priveşte "coloanele pentru calorifere", care, pe alocuri, au început să ruginească. Preşedintele explică: "De tot ce e ţeavă verticală trebuie să se ocupe cei cinci proprietari de pe o coloană. De comun acord, ei trebuie să se înţeleagă, să le schimbe, dacă e cazul. Ţevile orizontale sînt în răspunderea fiecăruia dintre ei. Numai ţevile orizontale de la subsol sînt în răspunderea întregii asociaţii... Linişte!". Un om în vîrstă cu voce ascuţită se tot agită: "Şi dacă unul nu vrea? Cum e la noi pe scară doamna Turturică. Are şi centrală proprie şi zice că ne dă cu toporul în cap dacă vrem să intrăm la dînsa în apartament s-o verificăm. Dacă ne bubuie?". "La gaze are obligaţia să permită celor în drept să verifice periodic instalaţia. Acum, dacă cineva obstrucţionează funcţionarea corectă a blocului, avem mijloace să-i impunem. Nu mai e ca pe vremurile tinereţilor noastre. Acum sînt oameni daţi afară din case pentru că nu şi-au plătit întreţinerea sau oameni evacuaţi de bănci că n-au plătit ratele, stau afară cu mobila în stradă. Trebuie să luăm aminte, să ne adaptăm şi să fim pregătiţi pentru vremurile în care trăim." Se face un moment de linişte. O cucoană cu părul negru, bine îmbrăcată şi bine fardată, ia cuvîntul: "Vă rog, în primul rînd, să mă lăsaţi să vorbesc, aşa cum şi eu v-am lăsat să vorbiţi. Şi vă rog să nu mă întrerupeţi (lumea îşi ţine respiraţia). Puteţi, domnule preşedinte, să-mi explicaţi cum de e posibil ca tocmai la scara 2 să admiteţi existenţa unui grup sanitar special pentru femeia de serviciu? Ce vină avem noi, cei de la scara 2, să suportăm rahaţii şi toată mizeria unei ciori? De ce aţi decis ca tocmai scara 2 să îndure aşa o porcărie? Dacă e nevoie de un asemenea grup sanitar, de ce nu-l faceţi la dumneavoastră la scară?" "Doamnă, aveţi dreptate să vă plîngeţi, dar să ştiţi că nu eu am decis. O să facem ceva astfel încît femeia să nu se mai schimbe acolo." "Să aduceţi o femeie care n-are nevoie să se mai schimbe " zice altcineva. Să plătiţi mai mult, să vină o femeie adevărată, să dăm mai mulţi bani pentru femeie şi mai puţini pentru salariul administratorului, să ni se facă mai bine curăţenia, nu cu apă chioară. Şi să-l propunem şef de scară, la 2, pe domnul Miticuţă, că e mai destoinic." Un tip gras din ultima bancă sare ca ars: "Nu mă propuneţi pe mine domnule, că nu mă cunoaşte lumea, eu abia am venit în bloc de cîteva luni". "Haideţi să-l votăm întîi pe preşedinte... şi comitetul" " propune un tip roşu la faţă. Omul în vîrstă intervine prompt cu vocea lui ascuţită: "Întîi să votăm descărcarea fostului comitet". "Uite ce înseamnă un om cu experienţă" " se bucură preşedintele. Se votează în unanimitate. "Acum, să votăm şi preşedintele " zice omul în vîrstă " şi, bineînţeles, tot pe domnul Jula". Lumea aclamă. "Domnul preşedinte Jula, al nostru, pe care zi şi noapte îl vezi umblînd prin subsoluri cînd se sparg ţevile." "Hai domnule, că nu se sparge ţevile în fiecare zi. Avem un bloc bun." "Dar tot pe el trebuie să-l votăm, că doar n-o să punem vreo doamnă cu frică de subsol." "Îmi doresc " zice preşedintele " să mai candideze cineva, să nu se spună că sînt bătut aici în cuie." Nu se oferă nimeni şi în cele din urmă se supune la vot candidatura domnului Jula. Este votat. Colocatarii îl aplaudă.