Steaua se destramă, la Rapid nu se mai pot plăti utilităţile, iar Dinamo nu se simte nici ea prea bine. Rămîne Bucureştiul fără echipe? Dar restul ţării? Scăpăm de fotbal?  

Să nu ne pierdem cu firea! Chestia asta cu scăpatul de fotbal e ca în politică: îi dăm jos pe unii ca să punem în loc... ce? Dar, ca şi în politică, nu vom scăpa uşor. O dată că Steaua nu se destramă. S-ar putea să-i meargă mai rău o vreme, dar e încă o bună vacă de muls, pentru a fi trimisă la abator. Cu Rapid şi cu Dinamo, pe scurt, e ca după un accident îngrozitor, în care şoferul a vrut să bage maşina în copac ca să ia asigurarea. Pînă la urmă, toţi s-au făcut zob. Cum se spune, diagnostic rezervat. Bip, bip, bip. Nu se ştie dacă scapă. Dar cumva vor renaşte. Sînt nume destul de mari pentru o ţară aşa se mică, cu mese atît de puţine, încît să nu se trezească vreunul că i-ar sta bine cu ele la piept. Bucureştiul, deci, va supravieţui, deşi el, ca atare, nu existăîn sport, e fărîmiţat între orgoliile sale. E adevărat că acum ar fi o bună oportunitate pentru ca alte sporturi să ridice capul, cu bani mult mai puţini decît suge fotbalul. Cu condiţia ca aceşti bani să nu dispară, ca milionul de euro negăsit pe nicăieri de Curtea de Conturi, evaporat de la Primărie în direcţia unor competiţii care nu s-au mai ţinut niciodată. Ştiţi, pe vremuri, unii visau să mute pentru un an toată România în Vest, ca să se lipească de ea bunele obiceiuri. Poate aşa ar trebui să facem cu tot sportul. Drama e că, la fel ca la matematică, am fost învăţaţi de pe vremea heirupismului că trebuie să ajungem pe Lună. Cînd, de fapt, cea mai mare distracţie e aici, pe Pămînt.