Să înceapă văruiala

Publicat în Dilema Veche nr. 637 din 5-11 mai 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Mama a avut tot timpul o energie de speriat. Se trezea în fiecare dimineaţă la ora 5 şi muncea non-stop pînă la 8,30 seara. Cum moştenirea mea genetică include însă şi gena de trîntor a lui taică-meu, mi-a fost – şi încă îmi este – frică de ea. Duminica era, în mod special, o zi blestemată, fiind ziua în care talentul de alcoolic al lui taică-meu şi cel de curățătoare obsesivă şi profesionistă al maică-mii se manifestau cel mai violent. Rezultatul era că taică-meu se transforma într-un Houdini autohton, dispărînd în cele fix două secunde în care maică-mea îl scăpa din vedere, şi apărea spre seară beat frînt, fie în patul propriu, fie – în cel mai rău caz – într-un şanţ. Maică-mea devenea un vortex care absorbea toată energia disponibilă din casă şi de la vecini pentru a curăţa apartamentul nostru, scara blocului, beciul, spaţiul verde din faţa blocului şi orice altceva care părea că nu corespundea standardelor de curăţenie ale mamei, preoteasa principală a zeului Ajax.

Aveam două covoare persane grele ca dracu’ şi nişte bucăţi de mochetă, toate urîte cu spume. Pe parcursul anilor am avut tot felul de teorii care justificau obsesia mamei de a bate în fiecare duminică toate covoarele. Pînă cînd am împlinit eu 10 ani le bătea ea, iar eu asistam. Le bătea cu o furie demnă de cauze mai bune şi, pe vremea aceea, puteam să jur că se gîndea fie la tai­că‑meu, fie la frac-su Gogu, ambii nişte domni. Cînd mi-a transferat onoarea de a bate covoarele, m-am gîndit că poate avea ceva planuri strategice: 1) îşi dorea să mă antreneze pentru a fi viitorul Năstase şi, în lipsa rachetei de tenis, găsise ea o metodă alternativă pentru a mă pregăti; 2) era vreo tradiţie romă care ne păzea casa de urările bine intenţionate cu Bug-ul şi Antonescu ale vecinilor primitori; 3) era un ritual de purificare care să prevină transformarea mea într-unul dintre specimenele tipice de beţivi competitivi ai familionului.

În timpul în care eu băteam covoarele, mama spăla podelele, mobila, bibelourile şi orice altceva care putea fi spălat cu gaz. Cînd reveneam cu covoarele, ne apucam de rearanjat mobila în casă. Sînt ferm convins că am făcut de-a lungul anilor toate permutările posibile. În mod sigur, Dumnezeu comunica şi atunci cu mama, căci altfel nu ar fi fost posibil să aibă atîta inspiraţie.

În general, casa noastră era plină ochi cu tot felul de unchi, veri, verişoare – marea majoritate a anului. Cu excepţia a două săptămîni din vară, din timpul vacanţei, cînd văruiam. Mama avea trei săptămîni de concediu în fiecare vară, cînd parcă era pe baterii, căci de la ora 5 la ora 8,30 seara era peste tot. Ani de zile eu am fost singurul fraier care nu a găsit o soluţie pentru a scăpa de abnegaţia mamei de a mă pregăti pentru o carieră în zugrăveală. Deşi Connect-R e din etnie şi îmi este drag, dacă ar fi încăput pe mîna mamei ar fi ajuns şi el om ca lumea, nu trubadur care o arde aiurea toată vara lăudîndu-se că nu doarme. Sînt convins că fuga lui frate-miu de acasă la 16 ani, căsătoria rapidă a soră-mii şi instinctul familionului extins de a prevedea cu o acurateţe demnă de studii genetice aprofundate perioadele de zugrăveală şi de a se feri de orice vizite la noi au o explicaţie în comportamentul mamei.

O dată pe an, mai plec pe undeva, lă­sîndu-mi casa în grija maică-mii. Cum de obicei mai vin şi o mătușă-două, care au şi ele cam aceleaşi mutaţii genetice ca ale maică-mii, aştept anxios momentul în care revin acasă. Nu se ştie niciodată dacă nu au hotărît că cei doi cîini nu corespund standardelor de curăţenie şi simetrie ale familiei şi nu au fost tunşi, frezaţi, îmbrăcaţi regulamentar sau deghizaţi în lei. Atîta timp cît sînt vii, sînt mulţumit. Se prea poate ca acoperişul să arate prost fără ciucuri şi i-au cusut femeile unii ca să repare neajunsul. Mutatul bucătăriei în sufragerie şi al holului în pod nu sînt nici ele imposibile. M-am trezit cu un gard nou într-un an, apoi cu încă unul, că doar nu era să stea femeile degeaba. Ideea că eu aş putea să am ceva de spus despre felul în care îmi aşez mobilele, hai­nele, pantofii, frigiderul sau orice altceva este pe cît de inutilă, pe atît de blasfemiatoare. La fel de ridicolă este şi ideea că aş şti ce vreau să mănînc.

Pe la sfîrşitul anilor ’80, mama s-a hotărît că ea face pizza. Pizza, în versiunea ei, erau felii de pîine înmuiate în lapte și sos de roşii peste care punea jumări sau carne de la borcan. Retrospectiv, sînt tare bucuros că era convinsă că pizza se bagă la cuptor. Nu de alta, dar mama ştie cel mai bine orice e legat de mîncare, iar dacă ceva nu iese bine, fie eşti prost, fie te-ai ajuns şi eşti un îngîmfat pretenţios, fie te-a prostit cineva şi nu mai ştii ce-i bun.

Cînd am avut şi eu ceva bani – cred că în 1994 –, am ieşit cu mama la restaurant, la o pizza italienească. A fost oripilată de cît a costat şi, în consecinţă, a trebuit să mănînc de cîteva ori o variantă nouă de pizza care m-a învăţat minte să nu o mai iau de la restaurante.

De cînd s-a pensionat, blocul în care stă (acelaşi în care stăteam în copilărie) seamănă din ce în ce mai mult cu idealul mamei: cu perdele la intrare, mobilă şi bibelouri pe scări şi, desigur, milieuri. Din cînd în cînd, toţi vecinii pleacă în bejenie, lăsînd blocul pustiu. Probabil simt că mama are de gînd să înceapă văruiala.

Valeriu Nicolae este activist pentru drepturile omului și fondator al Policy Center for Roma and Minorities.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.