Românii au talent
Nu e cazul ca o limbă să fie incriminată pentru structurile sale fixe, nici măcar dacă acestea par să transmită obişnuinţe mentale şi stereotipuri de tot soiul. Mi se pare o exagerare, de exemplu, încercarea feministă de a schimba termenii masculini (nemarcaţi, generici) cu cei feminini, în situaţii în care identitatea de gen nu e relevantă. Din aceeaşi perspectivă, s-ar putea susţine că şi alegerea unui plural etnic pentru a desemna subiectul sau obiectul unor acţiuni naţionale este o convenţie lingvistică. În fond, a spune că Franţa a cîştigat un meci, că neamţul a învins (ca în stilul cronicăresc din secolele trecute) sau că italienii au votat e cam acelaşi lucru: termenii reprezintă, în fiecare caz, o metonimie. Desemnările globale au justificarea lor (comunicarea eficientă presupune simplificări) şi regulile lor de descifrare inteligentă (nimeni nu îşi imaginează că absolut toţi cetăţenii au participat la un meci de fotbal cîştigat de Franţa). Sînt totuşi situaţii în care enunţurile generice nu mai au inocenţa pragmatică a comunicării rapide, pentru că suferă de apăsarea grea a retoricii: prezentarea globală nu mai e întîmplătoare, ci reflectă o anulare a minorităţii şi a excepţiilor.
Un test care să diferenţieze între simplitatea inocentă şi devierea retorică e raportarea la destinatar şi la informaţia prealabilă de care dispune acesta: în presa străină, nu e nimic mai firesc decît să se spună că românii au votat, au ales, au decis etc.; de la oarecare distanţă şi fără alte informaţii, identificarea globală e inevitabilă. În presa românească, informaţia asupra identităţii naţionale e superfluă, mai ales în ziua votului, astfel că singura sa justificare în text este emfaza retorică. Alt test este reprezentat de raportarea la o statistică, la date globale; se poate afirma cu îndreptăţire, în baza lor, că: „Românii aruncă două milioane de tone de mîncare la gunoi“ (a1.ro, 7.12.2012) sau că „Românii au dat peste 50 de milioane de euro pe telefoane în vară“ (zf.ro, 16.11.2012). Cînd justificarea statisticii nu mai există, asemenea enunţuri devin de-a dreptul ridicole şi îşi exhibă funcţia publicitară: „Românii au ales şi în acest an să urmărească la Antena 3 parada militară“ (antena3.ro, 2.12.2012); „Românii au stat cu ochii pe Antena 3“ (29.08.2012; în articol se vorbeşte de un rating de 2,2%). În cazul manifestaţiilor, generalizarea împotriva evidenţei se face fără nici o ezitare: în cursul ultimului an, adunări de 50 pînă la 1000 de persoane erau atribuite, simplu, românilor: „Românii protestează din nou luni în stradă“ (Cotidianul, 16.01.2012). Aproape de fiecare dată, textul ştirii oferă date care contrazic generalizarea din titlu: „Românii au manifestat din nou împotriva exploatării gazelor de şist“; „Peste 50 de activişti de mediu din toată ţara au protestat sîmbătă în Parcul Izvor din Capitală, împotriva exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică“ (partidulverde.ro, 24.09.2012).
Şi în cazul recentelor alegeri, o prezenţă la vot sub 50% nu împiedică generalizările emoţionate: „La urne cu orice preţ! Românii au luptat cu frigul, pentru un viitor mai bun“ (antena3.ro, 9.12.2012) „Nimic nu i-a împiedicat pe români să meargă la urne. Prin nămeţi, prin viscol sau prin ploaie au vrut să fie siguri că fiecare dintre ei îşi spune cuvîntul despre cine îi va reprezenta în Parlament“ (a1.ro, 10.12.2012). Singurul mod în care aceste propoziţii pot deveni adevărate este anularea celorlalţi – care, evident, nu sînt consideraţi români. Presupoziţia atribuirii selective a calităţii naţionale face ca generalizările să devină extrem de enervante.
Internetul (mai exact, Wikipedia) ne oferă informaţii despre titlurile pe care le-a primit emisiunea cu formatul Got Talent, în foarte multe ţări. Nu se pot trage de aici concluzii generale (mai ales că e vorba de modele imitate fără multă reflecţie, poate şi cu conştiinţa globalizării, a convingerii că emisiunea naţională era doar una dintr-o serie); e totuşi interesant de văzut că unii au păstrat titlul englezesc, alţii l-au tradus; unii au pus accentul pe conţinut – Supertalent (Croaţia), Talent (Danemarca), Tienes talento (Spania) –, alţii au indicat diferenţa naţională prin adjectiv (Talento argentino), prin numele ţării (La France a un incroyable talent, Italia’s Got Talent) sau, mai rar, prin desemnarea pluralităţii cetăţenilor (Albanians Got Talent, Românii au talent). Sigur, în acest caz statistica nu mai intră în discuţie: talentul presupune o evaluare vagă şi o atitudine optimistă, aşa că, produsă fiind de pathos, propoziţia nu poate fi supusă unei judecăţi intelectuale; confirmă, totuşi, uşurinţa cu care vorbim despre români.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).
