România, la vînătoare de fantome imigrate ilegal

Spaima în faţa unei invazii a instalatorilor polonezi sau de alte naţii, în statele vestice ale Europei, s-a potolit. Potrivit Eurostat, la 1 ianuarie 2006 (ultimele date disponibile), numai 2% dintre europeni, circa opt milioane de cetăţeni, locuiau într-un alt stat membru decît cel în care s-au născut. În schimb, numărul cetăţenilor din afara Uniunii care locuiau pe teritoriul acesteia se ridica la 18,5 milioane de persoane, deci aproape 4% din populaţia totală. Pe lîngă aceştia, autorităţile europene estimează că mai trăiesc în Uniune, în acest moment, între 4,5 şi 8 milioane de imigranţi ilegali, iar numărul acestora se află în continuă creştere. În fiecare an, presupun specialiştii, între 350.000 şi 500.000 de noi imigranţi ilegali intră în UE. Aceştia sînt atraşi mai ales de posibilitatea de a găsi de lucru la negru, în special în domenii cum sînt construcţiile, agricultura, serviciile de curăţenie, alimentaţie publică. Criza demografică din Europa a determinat o penurie a forţei de muncă, dureroasă pentru mediul economic, ceea ce face ca muncitorii ilegali să fie primiţi cu braţele deschise, de multe întreprinderi. Sau, pe limba birocraţilor europeni, "angajarea resortisanţilor din state terţe în situaţie de şedere ilegală este rezultatul unei convergenţe între oferta pe care o reprezintă imigranţii ilegali în căutarea unei vieţi mai bune şi cererea angajatorilor gata să profite de aceştia din urmă pentru a efectua munci care, în general, necesită un nivel redus de calificare şi sînt slab remunerate". În faţa acestui fenomen, Comisia Europeană a prezentat în mai 2007 o propunere de directivă care prevede "sancţiuni împotriva angajatorilor resortisanţilor din ţări terţe în şedere ilegală". Propunerea, care a ajuns în această vară în dezbaterea comisiei LIBE a Parlamentului European, este una dură: sancţiunile merg de la o simplă amendă pînă la sancţiuni penale şi interdicţii în privinţa participării la licitaţii publice şi în privinţa accesării fondurilor comunitare. Toţi angajatorii - persoane fizice sau juridice - trebuie să verifice actele care atestă dreptul de muncă al viitorului angajat, orice încălcare a acestei reguli atrăgînd pedepse aspre. Angajatorul în culpă ar putea fi obligat să plătească atît taxele şi impozitele datorate statului în contul muncitorului ilegal, cît şi costul repatrierii acestuia în ţara de origine. Întreprinderea care a angajat muncitori aflaţi în situaţie ilegală ar putea fi închisă temporar sau definitiv. O notă de exces de zel în propunerea Comisiei: după intrarea în vigoare a directivei, probabil peste doi ani, fiecare stat membru ar trebui să realizeze inspecţii vizînd controlarea angajărilor la cel puţin 10% din întreprinderile stabilite pe teritoriul ţării respective în fiecare an. Aşadar, o întreprindere din zece să fie controlată în căutare de imigranţi ilegali. Avînd în vedere că în Uniunea Europeană există aproape 20 de milioane de întreprinderi active ar însemna ca anual să fie realizate cel puţin două milioane de controale! România, cel puţin, s-ar vedea pusă într-o situaţie extrem de bizară. Greu de spus cîte firme sînt înregistrate în România, pentru că statistici nu sînt disponibile, însă statul ar trebui să controleze 10% dintre acestea, în fiecare an, în căutarea unor imigranţi ilegali care nu au sosit încă. Şi nici nu ne aşteptăm să vină prea degrabă, avînd în vedere că salariul minim din România nu reprezintă încă nici măcar 50% din cel din Ungaria. Nu spun că perspectiva unei imigraţii ilegale nu reprezintă o ameninţare pentru România. Această perspectivă, însă, este încă una foarte, foarte îndepărtată. În Deşertul tătarilor al lui Buzzati, personalul militar încartiruit în fortăreaţa Bastiani aşteaptă în zadar să apară la orizont măcar un picior de invadator. La fel, şi România ar putea să se vadă în situaţia de a-şi controla anual firmele, potrivit normativului european, căutînd absurd şi costisitor imigranţi care nu şi-au făcut încă apariţia pe meleagurile noastre. _______________ Rareş Niculescu este deputat în Parlamentul European (PDL, PPE), membru al Comisiei pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne.