Roma 2009
"Domnule, de obicei lumea e corectă şi foarte drăguţă cu românii, dar uneori poliţiştii de pe aici ne mai fac şicane. Adică, ne opresc şi ne întreabă de acte, tocmai cînd avem mai mult de lucru. E drept că sînt şi unii veniţi aici pentru rele. E vorba în special de cei cu tenul mai colorat, spun asta ca o realitate, să ştiţi că nu sînt rasist. Dar poliţaii îi iau la întrebări parcă numai pe cei cu mîinile crăpate de la ciment şi de la alte munci (pe care italienii nu le-ar face în ruptul capului), nu pe cei care cerşesc " cred că sînt pe mînă cu ăia. Că românu’ de aici e de obicei ocupat cu lucrul, nu-i stă capul la prostii. Şi ce vină are el că lucrează la negru, că patronul nu-i face carte de muncă? Eu cu nevastă-mea muncim de ne spetim la curăţat apartamentele astea pentru turişti, sîntem cea mai rapidă echipă de curăţenie. N-avem timp să mai stăm şi să le dăm lor explicaţii. Şi e dreptul nostru european să fim aici şi să muncim aici. Dar ei caută pricină. Întîi au fost marocanii, apoi albanezii şi acum ne-a venit rîndul nouă, românilor. Uneori şi presa e cam rea cu noi. Cică au violat-o unii pe o italiancă. Apoi s-a descoperit că nu se potrivesc nici amprentele, nici ADN-ul, nici alte probe. Dar continuă să-i ţină închişi pe nenorociţi, că n-are cine să-i apere cum trebuie. Altfel, italienii de rînd sînt cît se poate de drăguţi şi, din experienţa mea, cu cît te duci mai la sud, cu atît sînt mai prietenoşi. La Napoli, de exemplu, acolo unde au problema cu gunoaiele, am întîlnit oameni de aur. Se zice că e mafie acolo. O fi, dar n-are treabă cu amărîţii, ba din contra, cică pe unii chiar îi ajută. Ei fac probleme celor cu bani. Merg unde e profit mare, unde au ce stoarce." Omul, destul de tînăr, dar încărunţit, înalt şi slab, vorbea cu accent moldovenesc şi mergea cu paşi iuţi, în timp ce trăgea după el o valiză lungă. Ulterior am descoperit că înăuntru erau prosoape şi cearşafuri curate destinate şederii noastre la Roma. A fost ca un fel de briefing şi cea dintîi impresie. A doua a fost cea de la San Pietro, din aceeaşi zi a Paştelui catolic, cînd l-am auzit pe papă pronunţînd uşor nesigur: "Cristos inviat!". Şi apoi… imaginea celor doi tineri din gară care, înconjuraţi de bagaje, se sărutau la vremea apusului, chiar la capătul liniilor de tren (ea avînd pe cap un ţilindru). Tot la gară am văzut călugăriţa aceea în vîrstă cu sutană gri, batic alb şi adidaşi în picioare, care conducea cu paşi repezi un grup gălăgios de pensionari. A mai fost şi africanul cel slab ca un ogar, de lîngă Colosseum, care fugea speriat, cărînd după el o panoplie cu ochelari ieftini de soare. Vînzător ambulant, probabil ilegal, văzuse o maşină pe care scria Guardia di Finanza. Şi apoi, statuia lui Moise cel încornorat, de la San Pietro in Vincoli, sculptată de Michelangelo. Din cauza unei traduceri greşite din Vechiul Testament, se pare, razele soarelui au fost transformate de cel mai mare sculptor… în două coarne ce se iţesc din impresionantul cap de marmură. Dar îngheţata cumpărată de lîngă Piaţa Spaniei… sau gustul de miere de portocale, ori culoarea spaghetelor cu cerneală de sepie! Peştele cel verde gelatinos şi mustăcios care a sărit în faţa mea direct de pe taraba unui negustor din piaţa Vittorio Emanuelle (i l-am pus omului înapoi cu oarecare grijă să nu-mi scape). Ciorovăielile matinale ale italienilor din curtea interioară a blocului. Barmaniţa cu ochi albaştri care privea strada dintr-un subsol plin cu sticle de vin, deasupra căruia scria Antica Enoteca, sau chelnerul cu bărbuţă şi tichie din Piazza di Pasquino, care mi-a dat rest mai mult fiindcă n-a avut mărunt. A mai fost şi neplăcutul individ care mi-a făcut un semn obraznic cum că ar fi cazul să mă aşez în spatele lui, la coada de la bagaje, că el ar fi venit înainte cu toată familia lui (cu care apoi aveam să-l aud vorbind în româneşte). Şi înduioşătoarea reacţie a femeii îmbujorate din avionul de întoarcere care stătea în spatele meu (şi pe care din cînd în cînd o simţeam cum se agaţă cu mîini puternice de spătarul scaunului), atunci cînd comandantul ne-a spus la microfon cîteva cuvinte în engleză: "Ce ne-o tot vorbi ăsta în engleză, nouă, care nici româneşte nu ştim bine"… În sfîrşit, fata brunetă care la decolare îşi dădea ochii peste cap, speriindu-le pe stewardese, iar la aterizare avea să exclame vînturîndu-şi palma în dreptul feţei: "Scăpai şi de data asta!".
