Riscurile autoironiei

Publicat în Dilema Veche nr. 574 din 12-18 februarie 2015
Cioace jpeg

Cred că sînt cîteva idei fundamentale despre umor pe care le acceptăm cu toţii, în principiu, dar pe care le redescoperim cu mereu reînnoită perplexitate în situaţiile concrete. În primul rînd, ştim că umorul e o categorie esenţialmente relativă şi subiectivă: presupune un mecanism intelectual al surprizei (care poate fi înţeles mai uşor sau mai greu, în funcţie de gradul său de elaborare şi de capacităţile cognitive ale publicului), dar îşi produce cu adevărat efectul doar în anumite condiţii morale şi psihologice, pentru că implică valori, atitudini şi sentimente extrem de variabile. De fapt, percepţia comicului se hrăneşte dintr-o tensiune profundă între distanţă şi implicare: e important ca umorul să atingă valorile şi idiosincraziile destinatarului, dar e foarte uşor să depăşească limita subiectivă de la care acesta nu mai e în stare să rîdă.  În acelaşi timp, trebuie să recunoaştem în umor o formă de agresiune simbolică, solidarizantă, faţă de o victimă construită prin simplificare şi schematizare. Există totuşi forme de umor care reduc la minimum agresiunea, fie depersonalizînd-o (în comicul absurd, în rîsul produs de automatismele limbajului), fie îndreptînd-o asupra propriei persoane (prin autoironie, prin caricaturizarea propriilor sensibilităţi şi vulnerabilităţi). Într-o perspectivă deopotrivă etică şi estetică, acestea ar putea fi formele de umor cele mai bune (sau măcar cele mai complexe, mai elaborate). 

Consideraţiile de mai sus au fost provocate de încercarea de a explica reacţiile surprinzătoare produse de curînd de un scurt text publicat de Gabriel Liiceanu în revista 22 („O poveste cu cafea, cola şi vin din 1990. Sau cum puteai deveni paranoic după mineriadă“). Texul ilustrează genul umorului „pince sans rire“ şi al autoironiei sistematice, singura sa victimă fiind personajul-narator, identificabil biografic cu autorul textului (într-o ipostază oarecum „nevricos“ caragialiană). Umorul, consistent şi persistent, e semnalat prin exagerare şi prin simplificare (eroul este redus la o unică obsesie, prin eliminarea oricăror explicaţii şi justificări). Or, textul a produs destul de multe reacţii – comentarii online, dar şi articole ale unor publicişti şi bloggeri mai cunoscuţi – care ignoră sau resping lectura sa umoristică. Nota dominantă a acestor comentarii (culese de pe site-urile

voxpublica.realitatea.net şi gandul.info) este indignarea, revolta etică încrîncenată: „Nimic nu poate justifica gestul făcut“; „tentativă de omor“, „gest de folie criminală“; „potenţial criminal“. Comentatorii rezumă faptele deduse din articol, în caz că cineva nu ar fi sesizat gravitatea lor: „a povestit el însuşi că a vrut să-şi otrăvească colegii“; „Cum se poate că nimeni nu observă că omul ăsta a testat o otravă pe prietenii lui şi acum mai şi se laudă cu asta“ – şi îşi exprimă uluirea în faţa imprudenţei autorului de a fi făcut public un asemenea autodenunţ: „Am rămas interzisă cînd am citit acest articol“;  „Incredibil, care să fi fost motivele pentru care acest domn a putut să facă această mărturisire?“; „Bizară este această istorioară pentru că-l pune din cel puţin două unghiuri într-o postură urîtă pe cel care a ales să o relateze. Să nu-şi fi dat seama dl. L. ce impresie va face povestea sa?“; „Un om normal nu ar fi făcut ceea ce a făcut domnul L. şi nu şi-ar fi povestit mai tîrziu isprava.“ Unii mai acceptă să intre în dialog cu vinovatul, pentru a-l mustra direct: „Un asemenea gest (...) nu vă face cinste“; cei mai mulţi pun diagnosticul etic fără milă: „Ceea ce a făcut L. trădează un caracter foarte, foarte urît.“ Mai ciudată e reacţia ziariştilor care nu ignoră pur şi simplu lectura umoristică şi literară, ci o resping ca inadecvată: „N-am citit pînă azi un text de o mai voioasă abjecţie“; „într-o cheie sinistră“; „faptul, oricum sinistru“; „această voioasă mărturisire“ (voxpublica.net); „Dacă cele povestite sînt reale tale quale, atunci d. L. şi-a ucis colegii în gînd“; „Dacă d. L. va pretinde, decepţionat de faptul că lumea şi-a pierdut simţul umorului, că totul e o glumă literară, atunci filozoful face dovada unui prost gust criminal“ (gandul.info). Limita umorului ar fi trasată, de pildă, de impietatea de a glumi pe seama Securităţii („Să iei în băşcălie posibilitatea ca Securitatea să facă Răul, să ucidă oameni“, ibidem). 

Poate că asemenea reacţii sînt statistic normale: dacă ar fi publicat pentru prima oară azi, pe un site,

ar primi desigur sute de comentarii negative, condamnînd cruzimea faţă de animale. Previzibilă este şi identificarea personajului narator cu autorul: zeci de ore de lecţii de română despre distincţia dintre actantul Nică şi autorul Ion Creangă nu par să treacă testul lecturilor cotidiene, rămînînd în categoria abstracţiilor de memorat pentru examene. Reacţiile dovedesc un deficit de gîndire critică, accentuat de presupunerea înţeleaptă că nimeni nu vrea să se pună într-o lumină negativă: deci, dacă cineva spune ceva rău despre sine, lucrul nu poate fi decît adevărat. Ce împiedică, pînă la urmă, lectura textului în cheie umoristică? Pentru unii, poate, subtilitatea semnalelor, nepotrivite unei lecturi jurnalistice, senzaţionaliste, obsedate de dezvăluiri. Pentru mulţi dintre cei citaţi, opacitatea e probabil produsă de antipatia faţă de autor, de incapacitatea de a rezista ocaziei de a face din victima autoironiei propria lor victimă. Oricum, s-ar părea că cititorii nu gustă glume despre moarte, vin sau Securitate. În aceste condiţii, autoironia e o operaţie riscantă.    

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Lunetistul Wali FOTO Ashleigh Stewart Twitter webp
Celebrul lunetist Wali revine în Ucraina. Principala sarcină a unității pe care o va comanda
Wali a mers în Ucraina, la începutul lunii martie pentru a sprijini armata Kievului, iar după aproape două luni și mai multe misiuni, lunetistul a ajuns acasă, la soția și fiul său. În prezent, celebrul lunetist s-a întors pe front cu o nouă sarcină.
Diniyar Bilyaletdinov FOTO Profimedia jpg
Fotbalist rus trimis pe frontul din Ucraina! Fost jucător al lui Everton, chemat sub arme: „Sper să fie o eroare”
Diniyar Bilyaletdinov, fost jucător la Everton, a fost citat să lupte în războiul din Ucraina. Putin a instaurat săptămâna trecută mobilizarea parțială, ceea ce îi va aduce 300.000 de soldați în plus.
Recesiune euro FOTO Shutterstock jpg
Șeful Băncii Mondiale susține că o recesiune în Europa pare tot mai probabilă
Preşedintele Băncii Mondiale, David Malpass, a avertizat că ar putea dura câţiva ani până când producţia globală de energie se va diversifica, prelungindu-se riscul stagflaţiei.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.