Revoluţia poetică

Publicat în Dilema Veche nr. 101 din 22 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sîmbătă seara, am văzut la TVR 1 încă un film despre Revoluţie (şi, oarecum, despre lovitura de stat). Fiind 17 decembrie, s-ar fi potrivit mai degrabă un film despre revoluţia timişorenilor, dar să nu fiu răutăcios. Filmul despre care vorbesc (documentar de montaj) a fost realizat în 1992, în Germania, de Andrei Ujică. Specialiştii îi cunosc cariera academică de lingvist, generaţia mea de rockeri îl admiră în calitatea-i de wordsmith extraordinaire (alături de Şerban Foarţă) la Cantafabulele grupului Phoenix. Să fim înţeleşi, filmul nu e o capodoperă. Pornind de la pretextul (subţirel) al unghiurilor alternative de vedere, mulţumindu-se cu sugerarea poetică a unor întrebări şi limitîndu-se la o viziune pasivă, nu ar fi avut vreo rezonanţă specială dacă era vorba de alt subiect. Fiind însă legat de o revoluţie, de o mişcare celebră, violentă şi perversă, filmul a fost aureolat de toţi cei care au crezut că sînt aduşi mai aproape de un moment atît de paradoxal precum (aşa-)zisa revoluţie. Drept care Cinemateca vieneză l-a urcat între primele 100 de documentare ale lumii! Cea din Bucureşti încă nu s-a pronunţat. La masa rotundă care a urmat, invitaţii lui Dan Turturică au accentuat două lucruri: mai întîi că filmul se lasă în voia imaginii, că este lipsit de comentariu (ferindu-se astfel de manipulări şi scenarită) şi, mai apoi, că ar fi un înalt omagiu adus operatorilor ce şi-au făcut eroic meseria în infern. Nimic mai corect - operatorii acelor zile merită mai multe onoruri decît mulţi "revoluţionari" cu burtă, ghiuluri şi spaţii comerciale. Deşi înşirarea lor (cu acribie) la sfîrşitul filmului nu este tocmai un omagiu. Mai degrabă un act contabil şi de copyright. Primul merit evidenţiat (tăcerea filozofică a realizatorilor) s-ar preta însă la o discuţie mai nuanţată. Să fie, oare, lipsa comentariului o calitate? De unele comentarii, prezente în mai toate filmele despre revoluţia-lovitură de stat, m-aş lipsi şi eu cu dragă inimă. Numai că a scrie un comentariu lăcrimos-populist-militant e la fel de simplu cu a nu scrie nici unul. Mai greu e să scrii ceva care să plutească pe deasupra partizanatelor şi să evite ambiguităţile. Iar dacă mizezi pe doctrina că "realitatea e doar cea surprinsă de cameră" şi dacă dispui doar de secvenţele încă nevîndute marilor televiziuni, nu prea depăşeşti haosul. Nu că revoluţia n-ar fi avut doza ei de haos, numai că această tehnică ar transforma în haos chiar şi revoluţia solară! Aşa, ce să înţeleg? Că Securitatea avea trei elicoptere? Că Nicu Ceauşescu luase ostatici? Că taică-său a fost executat după demonstrarea celor cinci capete de acuzare (genocid cu 60.000 de victime, subminarea puterii de stat şi a economiei naţionale, distrugerea de obiective şi tentativă de a părăsi ţara cu un miliard USD)? Că existau terorişti? Scriu toate astea fiind convins că documentarul este o specie a jurnalismului. Pe de altă parte, nu uit că în istoria genului au existat şi poeţi ca Joris Ivens, John Betjeman sau Dziga Vertov, dar prefer să numesc producţiile lor eseuri cinematografice. Poate că aşa ar fi trebuit să privesc şi filmul lui Andrei Ujică. Ca pe o panoramă candidă, metaforică, aleatorie şi tardivă. A spaimelor, pseudo-convingerilor, manipulării, minciunii, prostiei. Şi totuşi! Datorită filmului, sîmbătă seara mi-am retrăit momentul personal de memorie afectivă. Mi-am amintit de întîlnirea "reacţionară" cu Mircea Nedelciu şi Ioana Pârvulescu în camera de scris a primului, de Bulevardul Magheru, pe 22 decembrie (la 7 dimineaţa năclăit în sînge, după trei ore inundat de oameni), de misterioasa maşină cu difuzoare apărută din cer în faţa CC-ului, de marşul tîrîş la baricada din Dorobanţi ca să transmit mesajul "esenţial" al lui Florin Iaru, de noaptea cînd eu şi Dănuţ Ungureanu am înţeles că vom fi împuşcaţi de terorişti (de fapt, nişte beţivi inconştienţi), de gloanţele ce treceau la o palmă deasupra dormitorului, de alte emoţii încrîncenate. Într-un fel le regret. Ne-ntîlnisem, pasămite, cu Istoria, "albă Calandrinon / cu ochi de mărgean /... / fiară cu dinţi de fier / dinţi de fierăstrău". N-aveam darul premoniţiei.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.