Regina Victoria – secvențe
Irlanda, anul 1900, cîndva în sezonul cald. Pe un bulevard central înțesat de oameni care fac cu mîna, trece o caleașcă. Regală. O umbrelă de soare brodată generos cu dantele fine se înalță discret din caleașcă. Prezența ei este justificată, soarele într-adevăr supraveghează destul de insistent, dar cu bucurie, întreagă secvență. Are și de ce. Nu e puțin lucru că sub razele lui se află chiar Regina Victoria a Regatului Unit, sosită în vizită pe pămînt irlandez. De pe chipul reginei răsare un zâmbet de recunoștință cînd două fete îi oferă un coș plin cu flori. Imaginea suveranei este completată de un accesoriu surprinzător pentru acea epocă, o pereche de ochelari de soare.
Caleașca își continuă drumul pe lîngă mulțimea entuziasmată.
Scena descrisă mai sus poate fi văzută într-un material video rar de arhivă, descoperit și făcut public recent (luna trecută a.c.) de Muzeul de Artă Modernă din New York. Deși materialul se află în arhivele instituției (MoMA, cum este ea cunoscută după prescurtare) din 1939, alături de altele asemenea, abia acum a ajuns sub ochii și în atenția cercetătorilor. Întîmplător sau nu, momentul este cît se poate de potrivit, avînd în vedere că anul acesta s-au împlinit două sute de ani de la nașterea Reginei Victoria.
Cunoscută ca femeia care a redefinit monarhia britanică, Regina Victoria nu a avut cea mai veselă copilărie, ci una dominată de reguli stricte, așa cum era de așteptat. Toate aceste reguli alcătuiau așa-numitul sistem Kensington, iar una dintre cerințe, care nu îi plăcea deloc viitoarei suverane britanice, era aceea că trebuia să stea în aceeași cameră cu mama sa, chiar dacă depășise de mult vîrsta care ar fi justificat acest lucru. Cînd a preluat tronul britanic (la doar 18 ani), prima sa cerință a fost să fie lăsată să stea singură o oră, ceea ce nu i se mai întîmplase pînă la acel moment. Tînăra regină s-a mutat în Palatul Buckingham, care de atunci a devenit reședința regală din Londra a monarhilor britanici. În sfîrșit, avea camera proprie, separată de cea a mamei. Spațiu suficient ca să scrie decenii de istorie, să construiască un imperiu, să marcheze o epocă istorică cu numele său și să adăpostească omniprezenta dulce aromă a florilor de portocal, rămasă în amintirea nepoatei sale, nimeni alta decît Maria, Regina Românei: Era un farmec deosebit în camerele bunicii. Miroseau nespus de dulce a flori de portocal, chiar cînd nu se putea zări în casă nici o astfel de floare.
