Regina și prim-ministrul
Are un caracter puternic, un aer autoritar, reflexiv, uimitor la un copil atît de mic. Așa sună prima referință din istorie a lui Winston Churchill în ceea ce o privește pe Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit. Gîndul politicianului britanic a rămas consemnat într-o scrisoare pe care i-a trimis-o soției sale în septembrie 1928 de la Castelul Balmoral, unde se afla în vizită. Chiar dacă prințesa Elisabeta avea doar doi ani la momentul respectiv, impresia pe care i-a lăsat-o lui Churchill a fost confirmată de istorie ulterior. Ironic (sau nu), chiar acesta a fost cel dintîi prim-ministru al Reginei.
La aflarea veștii că Elisabeta a preluat tronul, după moartea Regelui George al VI-lea, pe 6 februarie 1952, Winston Churchill, pe atunci șef al Guvernului britanic, nu s-a arătat prea încîntat. Vîrsta noii suverane, 26 de ani, l-a făcut să remarce că este doar un copil. În scurt timp, însă, s-a răzgîndit total (avea acest obicei uneori...) și a devenit unul dintre cei mai mari admiratori ai Reginei Elisabeta a II-a. Nimeni altcineva, de pe tot globul, nu ar fi putut îndeplini mai bine acest rol, a mărturisit Churchill prin vocea biografului său oficial Lord Moran.
Respectul și admirația dintre cei doi lideri au fost reciproce, neexcluzînd unele momente, poate, mai complicate. Oricum, Winston Churchill a avut o contribuție semnificativă în startul domniei Reginei Elisabeta a II-a. Suverana s-a putut baza pe acesta pentru a înțelege mai bine cum funcționează relația complexă dintre Coroană, Guvern, Parlament și popor. În plus, Churchill i-a dezvăluit multe dintre încurcăturile ițelor partidelor politice britanice. Dacă nici el nu era maestru…
Cum orice maestru trebuie să se și retragă la un moment dat, la fel s-a întîmplat și cu cel dintîi prim-ministru al Reginei Elisabeta a II-a, care a demisionat în aprilie 1955, la 80 de ani. Regina a transmis în scris (de mînă): Nici un prim-ministru care urmează nu va putea să îl înlocuiască pe primul meu prim-ministru căruia atît eu, cît și soțul meu îi datorăm atît de mult și căruia îi voi fi întotdeauna profund recunoscătoare pentru îndrumarea înțeleaptă pe care mi-a oferit-o în primii mei ani de domnie.
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Poate pentru că istoria-i în egală măsură și despre cum să respecți, dar și despre cum să adaptezi unele reguli.
Ne-ar putea confirma James Bond sau ursulețul Paddington.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
Foto: Winston Churchill © wikimedia commons
