Recuperarea sufletului pierdut al universităților

Publicat în Dilema Veche nr. 994 din 27 aprilie – 3 mai 2023
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, cel mai bine plasată universitate românească în clasamentele internaționale de specialitate ale ultimilor ani, a lansat recent, sub titlul „Platforma umanistă” (https://news.ubbcluj.ro/ubb-a-lansat-platforma-umanista), o „propunere pentru redefinirea ideii de universitate”. Un număr impresionant de profesori ai acestei universități, veniți din cele mai diferite orizonturi umaniste și științifice – de la Filozofie, Filologie, Limbi Străine, Istorie și Drept la Teatru & Film, Teologie (toate cele patru), Geografie, Chimie, Matematică și Sport –, au colaborat și au produs un text dens, solid argumentat, care cheamă la regăsirea sufletului pierdut al universităților timpului nostru. 

Efectul cel mai grav al direcției pe care universitățile românești s-au angajat în ultimele decenii, urmîndu-le românește, à la légère,  pe cele europene, a fost diminuarea, diluarea și, în cele din urmă, pierderea relevanței educației umaniste. De ce e rău disprețul pentru umanioare? Inițiatorii Platformei spun că „diminuarea rolului științelor umaniste în contextul puternicei evoluții tehnologice poate avea implicații nefaste, precum: o cunoaștere deficitară a omului și a binelui public, cu consecințe asupra bunăstării acestuia, dezvoltării armonioase a societății, inclusiv asupra protejării identităților colective și naționale și a patrimoniilor culturale; riscul formării de specialiști fără un orizont cultural adecvat (cu excepția situației în care aceasta este o preocupare personală), cu consecințe asupra utilizării potențialului profesional, a dezvoltării continue și a existenței unui mindset (auto)reflexiv, constructiv și colaborativ, nu rigid și conflictual; dezvoltarea de tehnologii care pun la risc omul și societatea – spre exemplu, accesul diferențiat la tehnologie poate genera discriminare, inegalități, dezechilibre democratice, iar revoluțiile industriale/tehnologice fără o dimensiune umanistă implică riscuri la nivelul societății, inclusiv al naturii (vezi schimbările climatice); reducerea rolului activ al universității – prin diminuarea atitudinilor reflexive și autoreflexive – în dinamica și dezvoltarea societății”.

Cu mica și nesemnificativa observație că nu înțeleg cum de „un mindset (auto)reflexiv” nu a putut fi exprimat pe românește de atîția universitari clujeni strînși laolaltă (romgleza mă irită din ce în ce mai tare, recunosc, așa că luați această observație ca simplă idiosincrazie față de vorbirea trendy), ader cu totul la acest punct de vedere. Cred și eu că, fără o educație umanistă, orice meserie devine direct periculoasă. Depun mărturie despre profesiunea pe care o cunosc mai bine, cea de jurist: scăpată de sub controlul valorilor umane, scăpată de sub puterea regulatoare a reflecției asupra raportului dintre produsele ei (legi, decizii ale instanțelor de judecată, puncte de vedere juridice etc.) și orizontul unui ideal umanist, ea poate deveni, la limită, direct armă genocidară. Istoria ne-a dovedit-o cu vîrf și îndesat. Sigur, pînă la genocid scara răului e lungă, dar meseria juridică se poate așeza pe oricare dintre treptele ei dacă își pierde busola umanistă.

Declinul umanioarelor are, însă, și alte cauze în afara celor birocratice. E adevărat că invazia „măsurătorilor” în spațiul umanioarelor a născut mai mult absurd decît calitate: de la standardizarea în indici așa-zis „obiectivi” a producției publicate de către profesorii de filozofie, drept, limbi străine sau teologie, indiferent de specificul cercetării din aceste domenii, la forțarea profesorilor să aloce enorm de mult timp unor activități care nu au nimic de-a face cu predarea ori conducerea seminarelor, precum completarea tonelor de forme scrise pe care nu le citește nimeni, prea multe „idei reformatoare” s-au dovedit, repede, a fi doar tîmpite. Neomania a fost, mereu, boala spiritelor înguste, dar încîntate că sînt pe linia cîte unui viitor măreț și glorios. La fel, criteriile de finanțare s-au dovedit failibile în sensul că nu au servit ceea ce erau menite să servească și au produs efecte perverse la care, cred cu sinceritate, cei care le-au susținut nu se gîndiseră. Personal, am susținut cu toată energia principiul de finanțare „banii urmăresc studentul”, fără să-mi imaginez că goana universităților după bani le va împinge să își lăbărțeze programele fără să aibă neapărat profesorii care chiar le pot susține și să scadă exigențele examinărilor pentru a primi și păstra cît mai mult studenți. Despre ipocriziile masteratelor și doctoratelor nu mai vorbesc, căci vorbesc alții destul. Adaug doar că nu numai cinismul mediocru al unor profesori corupți moral (sau chiar penal) e de vină pentru aceste lamentabile masterate și doctorate, ci și acest sistem care ucide sufletul umanioarelor tocmai prin sufocarea conștiințelor, în căutarea „obiectivității raționale”. Nu m-am gîndit niciodată că vor fi discipline ai căror profesori ajung să se roage efectiv de puținii lor studenți să continue la master sau la doctorat, numai să nu se desființeze (prin oprirea finanțării din lipsa numărului minim de studenți, căci după ei vin banii). Și nu e greu de bănuit că în situația asta se găsesc umanioarele grele, precum clasicele sau studiile dedicate unor culturi ori vremuri îndepărtate, adică tocmai umanioarele în care studiul e lung și laborios. Altfel, pentru un doctorat în studii de gen, feminism sau discriminare, e de-ajuns să fii un activist care a citit trei manifeste și te califici. Pentru un doctorat în greacă, latină, studii ebraice, arheologie sau bizantinologie ai nevoie de ani buni de muncă. Bineînțeles, tinerii vor alege primul gen de opțiuni, căci sînt ușoare și oferă bune șanse pentru o carieră fără efort. Activismul este, azi, o carieră. Chiar și o carieră universitară se poate croi cu activism. Principiul „banii urmăresc studentul” înseamnă că banii vor urmări opțiunile leneșe și oportuniste ale studentului. Asemenea chestiuni trebuie reglate cît mai curînd, ca să oprim procesul, vizibil și de Marte, de debilizare intelectuală și culturală al universităților noastre.

Dar, dincolo de birocrații absurde, marea problemă e spiritul timpului. Idei devastatoare cum e aceea că universitatea trebuie să livreze numai cunoștințe direct utile în viitoarea carieră profesională, adică transformarea universității în școală de meserii, trebuie să dispară. La fel, ideea că universitatea trebuie să fie cool și accesibilă oricui, fie că are sau nu are determinarea de a studia, ceva ca un gen de berărie agreabilă în care vorbim mult și studiem puțin, îmi pare teribilă. Căderea în dizgrație trufașă a umanioarelor este și răspunsul universității la o presiune care vine de dincolo de zidurile ei, din lumea în care trăim. E firesc să avem universități atente la lumea din jur? Bineînțeles. Este firesc să avem universități care prezervă o tradiție culturală și intelectuală într-o mult mai mare măsură decît o face societatea în general? Bineînțeles. Doar că acest echilibru îmi pare imposibil de păstrat astăzi. Universitățile s-au predat bucuroase spiritului străzii, după cîte văd.

Personal, nu știu cum se poate lupta împotriva convingerilor străzii, pe cît de nesățioasă în consumul de tehnologie, pe atît de superficială și anesteziată sufletește. Știu, însă, că universitatea trebuie să reziste. Iar salvgardarea umanioarelor îmi pare, acum, cauza supremă. Așadar, privesc cu speranță spre această „Platformă umanistă” propusă lumii de cea mai performantă universitate românească a momentului și îmi spun că ar putea fi o șansă reală ca universitățile noastre să-și regăsească sufletul, iar studenții noștri să-și regăsească reperele mari, fundamentale, care-i pot ghida să fie cu adevărat buni. Buni în toate sensurile.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.