Pufoşenie

Cuvîntul

e surprinzător de frecvent în româna colocvială de azi: apare în multe contexte noi şi a căpătat sensuri şi conotaţii destul de îndepărtate de cele etimologice, consemnate în dicţionare („acoperit de puf“, „asemănător cu puful; moale, uşor“ – DEX). Insuficient stabilizate, noile utilizări oscilează între conotaţiile pozitive şi cele ironic-depreciative. De fapt, adjectivul

seamănă cu diminutivele, pentru că evocă limbajul cu care adulţii se adresează copiilor; astfel că în multe situaţii poate transmite afecţiunea, emoţiile pozitive, dar în contextul adresării către maturi actualizează doar intenţia ironică de minimalizare, de infantilizare a interlocutorului. 

În

(DLR), cele mai multe exemple de folosire a adjectivului ilustrează descrieri de obiecte („despre perne, saltele, scaune“); prin extindere, sînt

şi zăpada, pîinea, norii. Lucrurile pe care le găsim astăzi cel mai des (cel puţin în Internet) caracterizate ca

aparţin sferei animaliere şi celei culinare („aluat pufos“, „legume pufoase“, „pufoşii cozonăcei“,

; „am făcut

ăştia umpluţi cu cremă de cacao şi nuci“,

), deopotrivă surse de senzaţii plăcute pentru consumatorul uman. Cuvîntul pare consacrat în primul rînd descrierii animalelor de companie, pe care le denumeşte prin substantivizare: „

sînt trei căţeluşi negri, o fetiţă şi doi băieţei, sîrmoşi, botoşi şi incredibil de frumoşi“ (

); „

perfecţi chiar există. Doi iepuraşi albi din China fac furori pe Internet (...); creaţi parcă special pentru a fi smotociţi şi mîngîiaţi“ (

). „Lumea pufoşilor“ e titlul unui site pentru adopţii de animale; tema

lansează o invitaţie la discuţii despre cîini şi pisici. 

Pentru aceeaşi realitate concretă a apărut, tot în limbajul colocvial, derivatul glumeţ-afectuos

: „Această

este cel mai adorabil animal pe care l-ai văzut vreodată (

); „După 15 martie, plăteşti mai mult pentru

Se scumpesc animăluţele de companie!“ (

). Termenul este intens exploatat (ca şi diminutivele, interjecţiile, exclamaţiile, adjectivele

de presa tabloidă:  „Imaginea cu Bianca care îţi va topi inima! Uite ce

mică şi-a cumpărat astăzi! A făcut mii de Likeuri cu poza asta“ (

). Ultimul exemplu, însoţit desigur de o fotografie, atestă deja o îndepărtare de motivarea etimologică a cuvîntului:

în cauză e un căţel simpatic, dar slăbuţ şi aproape lipsit de păr (sau cu un păr foarte scurt).  

Pe de altă parte,

a devenit şi un eufemism colocvial pentru sensul „gras“, calificativ aplicat persoanelor. Mai ales în cazul unor copii, nota de simpatie se păstrează: „La 10 luni,

ăştia au cîte 20 kg! Doi bebeluşi din Columbia, o fetiţă şi un băieţel de doar 10 luni, consideraţi cei mai grăsuni din America de Sud, au fost luaţi temporar de la părinţii lor de o organizaţie caritabilă, care vrea să-i pună la slăbit“; „cei doi

se pregătesc să urmeze o dietă care să-i salveze de la o moarte prematură“ (

). Oricum, termenul e preferabil sinonimelor sale – „Românii preferă femeile

“ (

) –, în primul rînd celui prin care acest sens era explicat în DLR (cu menţiunea „rar“):

. 

Valorile preponderent pozitive şi asocierea cu universul infantil au făcut ca termenul

să fie preluat în denumirile unor jocuri pe calculator şi în echivalarea titlului unui serial de desene animate:

(în original,

). Nu e o traducere, desigur (păros ar fi trezit asocieri negative), ci o adaptare în care cuvîntul evocă şi părul zbîrlit, dar şi rotunjimile personajelor.

În lexicul colocvial-argotic,

este şi unul dintre membrii seriei care denumeşte – în contexte ironic-depreciative – soldatul începător

etc.) şi, prin extensie, orice novice sau naiv. Jocul de cuvinte pare să fi asociat, în acest caz, un împrumut deformat (

– „infanterist“) şi conotaţiile metaforice şi metonimice ale

(de boboc).  

Cele de mai sus încearcă să reunească principalele contexte în care poate fi plasat mesajul iritant lansat în abia trecuta campanie electorală de un consilier sociolog. Acesta se adresa sarcastic adversarilor politici, într-un text postat pe Facebook, dar reprodus de numeroase publicaţii, cu apelativul pufoşilor („stimaţi

“, „DOAR 1.6%,

“, „Marş la vot să vă treacă emoţiile.

...“;

). În ciuda conotaţiilor predominant pozitive pe care le are azi colocvialismul

, nu e nici o îndoială că mesajul actualiza valorile sale negative, vizînd, printr-un ton de superioritate agresivă, tratarea infantilizantă şi minimalizatoare a interlocutorilor:

sau

.  

Limbaj şi politică

101 cuvinte argotice