Care ar putea fi oare legătura dintre niște snopuri de banane urcate într-o navă comercială și un schior care urcă spre vîrful muntelui? Ne răspunde un inginer.

Sîntem în Statele Unite ale Americii, în anii ’30, în birourile lui W. Averell Harriman, președintele companiei feroviare Union Pacific (care pe atunci făcea exclusiv transport de persoane, în prezent ocupîndu-se doar de transportul mărfurilor). Într-o zi, domnul Harriman și-a spus cam așa: avînd în vedere că sporturile de iarnă devin din ce în ce mai populare printre americani și că multe dintre rutele Union Pacific străbat zone de munte, nu ar fi o idee bună dezvoltarea unei stațiuni montane sub egida companiei feroviare? În acest mod s-ar fi intensificat traficul feroviar al persoanelor. Așa a fost.

În 1935 a început să facă planurile de construire a stațiunii de schi. Pentru a găsi cel mai potrivit loc, Averell Harriman a apelat la sportivul austriac Felix Schaffgotsch. Acesta a căutat ce a căutat și la începutul lui 1936 a găsit răspunsul potrivit: Sun Valley, Idaho.

Domnul Harriman s-a pus puțin în clăparii schiorilor și a identificat unul dintre marile neajunsuri pe care aceștia le înfruntau: parcurgerea drumului spre vîrful pîrtiei. Repede și în siguranță. Exista deja un soi de teleschi, dar schiorii adesea urcau pur și simplu pîrtia la pas cu schiurile. Or, o stațiune de top ca viitoarea Sun Valley trebuia să rezolve cumva și această chestiune. A căzut în sarcina inginerilor de la Union Pacific să găsească o soluție. Printre ei s-a remarcat Jim Curran cu ideea sa. Acesta s-a inspirat de la sistemele transportor cu bandă de încărcare a navelor comerciale cu banane, gîndindu-se că ceva asemănător ar putea ajuta schiorii să urce pîrtia. Simplificînd, trebuia înlocuit cîrligul de care se agățau bananele cu un scaun pe care să stea schiorul.  

Inginerul a făcut schițele necesare pentru a-și ilustra ideea, însă proiectul i s-a părut nefezabil șefului său de la Union Pacific. Curran nu a renunțat și a prezentat invenția specialiștilor care se ocupau de amenajarea pîrtiei. Aceștia i-au dat undă verde să își ducă planul mai departe, așa că a făcut un prototip al telescaunului. Pentru a putea calcula tot felul de variabile precum viteza, unghiul de deplasare și altele asemenea a construit în remorca unui autovehicul o structură înaltă din lemn, de care a prins un scaun suspendat, care ieșea în afara autovehiculului. El conducea, iar un coleg ședea pe scaun cu schiurile în picioare, înlocuite ulterior de patine cu rotile, pentru o mai mare relevanță a experimentului.

Ideea lui Jim Curran a dat astfel istoriei și tuturor schiorilor primul telescaun, inaugurat în decembrie 1936 la deschiderea stațiunii Sun Valley. Ca detaliu, fiecare telescaun era dotat cu cîte o pătură ca să țină de cald pasagerului.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.

Foto: Jim Curran, Sun Valley (snowbrains.com)