Primele jurnale de actualități filmate
S-au dat la cinema.
Franța, anul 1896, relatăm:
Charles Pathé și-a deschis un magazin de fonografe în localitatea Chatou, din vestul Parisului. Pentru că istoria dădea semne că are un scenariu prosper pentru o nouă industrie, cea a filmului, Charles a înființat o companie alături de frații săi, Émile, Théophile și Jacques, prin care și-au lărgit activitatea și în aria echipamentelor pentru filme. Societatea fraților Pathé mergea bine, din ce în ce mai bine.
Cînd îți merge bine, istoria recomandă, de obicei, să te bucuri de moment, dar să nu te oprești, ci să continui să (te) dezvolți. Așa că frații Pathé au început să își realizeze propriile filme, după ce au achiziționat în 1902 brevetele altor frați, Lumière. S-au extins la nivel internațional, iar unitățile de producție și lanțurile de cinematografe pe care le-au înființat i-au transformat în deținătorii celei mai mari companii de film din lume la începutul secolului al XX-lea. Casa Pathé a realizat mai multe filme și pentru România, cel mai cunoscut fiind în prezent cel dedicat ceremoniilor de încoronare din 1922 de la Alba Iulia și din București.
La un moment dat, în cadru au intrat știrile. Nu în versiunea pe care o cunoaștem în prezent, ci sub forma unor jurnale de actualități care rulau la cinema înainte să înceapă filmele. Primul jurnal de acest tip a fost introdus de compania Pathé în 1908, în cinematografele franceze, și se numea Pathé – Faits divers. Apoi aria de difuzare s-a mărit și denumirile s-au tot schimbat, iar după introducerea sunetului materialele au început să includă și interviuri.
La sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, departamentele de știri din Franța, Anglia și SUA s-au asociat și au început să își furnizeze reciproc materiale; Pathé News era noua denumire a jurnalelor de actualități.
Prin anii ’50, însă, compania Pathé pierdea din ce în ce mai mult teren în lupta cu televiziunea, iar niște ani mai tîrziu, știrile de la TV nu au mai dat nici o șansă jurnalelor Pathé, considerate demodate din varii motive (legitime), așa că producția acestora din urmă a încetat.
A rămas o arhivă bogată.
Și o mare companie producătoare și distribuitoare de film, a doua cea mai veche din Europa încă în funcțiune.
Nu-i puțin în istorie.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
Foto: Atelierele Pathé, 1907 (wikimedia commons)
