Pişicher

Publicat în Dilema Veche nr. 575 din 19-25 februarie 2015
Cioace jpeg

Din bogata listă de sinonime desemnînd insul abil, dibaci, iscusit, şiret, viclean, şmecher etc., cu conotaţii pozitive, negative sau indecise, unele cuvinte sînt mai puţin folosite azi (pişicher), altele au ieşit cu totul din uz (iuşchiuzar). Poate că nici pişicher n-ar fi supravieţuit dacă nu ar fi fost reţinut de texte literare clasice, în primul rînd de Caragiale. Nu întîmplător, cele mai multe dintre utilizările actuale ale cuvîntului reiau cu totul formula exclamativă mare pişicher!, rostită de Pristanda ca pentru sine, în vreme ce aruncă „priviri furişe de admiraţie cătră Caţavencu“: „Mare pişicher! Strajnic prefect ar fi ăsta!“ Regăsim exclamaţia în diferite contexte actuale: „Mare pişicher, dom’le! Marica s-a împăcat cu Ilinca Vandici“ (cancan.ro); „Mare boier, mare pişicher (...)! (detectivultau.ro); „Mare pişicher acest păsăroi“ (trilurilu.ro). Cuvîntul e folosit ca substantiv, pentru a caracteriza persoane („Pişicher de Vîlcea!“, indiscret.ro) dar şi, metaforic, obiecte („orice mini-obiect din metal este un pişicher prin excelenţă“, catavencii.ro); are însă şi utilizări ca adjectiv, chiar acordat la feminin: „Pişicheră autoare!“ (yorick.ro), ori ca adverb: „l-am privit pişicher“ (T. Tandin, Jurnalul unui poliţist, 2013).

Prezenţa cuvîntului în presa de azi nu se compară însă cu cea de acum un secol. Se pare că termenul era chiar la modă, în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, fiind des folosit în pamflete, în ziarele şi revistele umoristice ale vremii: „Halal să-ţi fie! Mare pişicher ai fost!“ (Epoca, 22 iunie 1886; şi: „îmbătrînitul în pişicherlîc“, Epoca, 21 mai 1887); „sînt nişte pişicheri fără pereche“ (Furnica, nr. 29, 1916); „kind se zici eu pişicher“ (Ciulinul, 12 noiembrie 1884; într-o imitare satirică a pronunţiei germane). Într-o conferinţă din 1919 consacrată lui Mihai Viteazul, Nicolae Iorga evoca sarcastic admiraţia populară faţă de şmecherie, atribuind termenul jargonului muntenesc al Capitalei: „în limbagiu special bucureştean, se zice «ce pişicher!»“.

Cuvîntul e cuprins în dicţionarele noastre, cu o etimologie clară sub aspectul formei, dar deloc sau prea puţin explicată din punctul de vedere al sensului. Pişicher provine din turcă (nu este deci întîmplător derivatul pişicherlîc), din forma pişikâr. Dicţionarul etimologic al lui Ciorănescu trece în revistă diferite explicaţii ale unei presupuse evoluţii semantice (pornind de la înţelesurile „chelner, ospătar“; „meseriaş, artizan“, „saltimbanc“), ultimele sugerate chiar de Şăineanu, în Influenţa orientală asupra limbei şi a culturei române (1900). Emil Suciu (în Influenţa turcă asupra limbii române, 2010) adaugă o trimitere la numele unui personaj de teatru popular turcesc. De fapt, aceasta e cea mai firească explicaţie a originii cuvîntului. Într-un tip de teatru comic tradiţional, denumit ortaoyunu, jucat de actori, pe scenă, bazat pe stereotipuri şi pe improvizaţie (un fel de commedia dell’arte), existau două personaje principale: Pişekâr şi Kavuklu. Primul era eroul inteligent, abil, care deschidea spectacolul şi rămînea tot timpul pe scenă (Talat S. Halman, Rapture and revolution, 2007, pp. 116-118). E evident că a avut loc transformarea numelui propriu în nume comun şi preluarea atributelor personajului popular.

Sînt tulburătoare, în orice caz, urmele pe care distracţiile populare orientale ale trecutului le-au lăsat în limbă. Pişicher e marginal, dar caraghios este un cuvînt esenţial, de provenienţă similară: e transformarea în substantiv comun şi apoi în adjectiv a numelui unui personaj comic. Tradiţionalul teatru de umbre karagöz, denumit astfel după unul dintre cele două personaje comice centrale, Karagöz (omul simplu, cam grosolan, un fel de Păcală), „forma una din distracţiunile favorite ale vechii noastre societăţi“ (Şăineanu, p. CXX). Pentru caraghios, contactul direct cu teatrul de păpuşi şi de umbre e dovedit de mărturii ale călătorilor epocii, citate de Şăineanu. E foarte probabil ca şi personajul Pişekâr / Pişicher să fi fost familiar publicului românesc de acum cîteva secole. Mă întreb dacă nu cumva chiar denumirea tipului de teatru (orta oyunu, „joc, reprezentaţie în mijloc“, adică în mijlocul publicului, pe scenă), nu ar putea fi sursa expresiei populare a lua la mijloc („a lua în rîs“, „a-şi bate joc“).

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

mahsa amini protest par taiat berlin 23 septembrie epa efe
Revoluția baticelor. Moartea tinerei Mahsa Amini, scânteia care aprinde Iranul
Pentru protestatarii din Iran, lupta pentru libertatea de alegere a femeilor este acum sinonimă cu dorința de a pune capăt guvernării ayatollahilor.
Putin   GettyImages 460625864 jpg
Istoricul Mark Galeotti: „Putin e un operator pragmatic, nemilos și oportunist”
Occidentul s-a lăsat înșelat de anumite aparențe și a realizat prea târziu cine este Putin și ce planuri are, consideră profesorul și istoricul american Mark Galeotti. El spune că Putin depinde de sistemul de propagandă și de oligarhi pe care și l-a creat.
Protest împotriva mobilizării în Sankt Petersburg FOTO EPA-EFE
Rușii fug pentru că sunt îngroziți de teroarea din propria armată, spune un general
Groaza față de regimul de teroare din propria ar putea fi unul dintre motivele pentru care rușii au fugit în număr mare din țară după anunțul mobilizării parțiale a populației, relatează The Sun.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?