Pinuleţul

Publicat în Dilema Veche nr. 491 din 11-17 iulie 2013
Loază jpeg

Tentaţia diminutivării, ţinută oarecum în frîu de considerente raţionaliste şi de normele de eleganţă proprii culturii înalte, nu încetează să ne surprindă în viaţa de zi cu zi. Româna – ca multe alte limbi europene cunoscute (italiana, spaniola, germana, greaca, rusa etc.) formează diminutive cu mare uşurinţă, cu un număr considerabil de sufixe şi pornind de la bazele cele mai diverse – de la substantive pînă la adjective şi adverbe, ba chiar şi interjecţii (aolică). În mod excepţional, şi cîte o formă verbală poate fi diminutivată ad-hoc (Internetul abundă de salutul te pupic). Diminutivarea e recursivă: de la mamă s-a format mamiţă, care a produs pe mamiţică; din drag derivă drăguţ, apoi drăguţel). Comparaţiile între limbile care formează uşor diminutive sînt instructive: în general, abstractele se diminutivează mai rar decît concretele, dar aflăm, de exemplu, dintr-un studiu asupra diminutivării în macedoneană, că există excepţii interesante, ca slobodiţa, diminutiv afectiv de la sloboda „libertate“.

Din motive culturale, bogatele resurse de diminutivare ale românei sînt cantonate în registrul popular şi familiar, şi acceptate în zona expresivităţii literare, evitîndu-se, în schimb, în limba standard, în limbajele de specialitate şi în registrul solemn, aulic. În limba mai veche situaţia era diferită, diminutivele indicînd sistematic grade în ierarhia administrativă – vistiernicel, vornicel – sau pătrunzînd uşor în textul de lege: „Să cade să caute giudeţul şi să ia sama binişor“ (Carte românească de învăţătură – Pravila lui Vasile Lupu, 1646).

Dincolo de circumstanţele istorice, diminutivul e pretutindeni specific oralităţii, vorbirii spontane, căreia îi ilustrează componenta afectivă, dar şi ambiguitatea şi instabilitatea valorilor. În orice limbă, valorile conotative ale diminutivelor sînt cel puţin la fel de importante ca sensul lor raţional, denotativ („obiect mai mic“; „calitate într-o măsură mai redusă“): formele diminutivate transmit, în funcţie de relaţia cu termenul-bază şi mai ales în funcţie de context, afectivitate pozitivă (copilaş, anişori) sau negativă: depreciere, minimalizare ironică. În dicţionarul academic al lui Laurian şi Massim (1871), e înregistrat, de pildă, dăscăluţ, cu explicaţia: „diminutiv şi totdeodată peiorativ al vorbei dascăl“.

Cea mai interesantă proprietate a diminutivelor nu mai priveşte sensul cuvintelor izolate, ci semnificaţia globală a enunţului: prezenţa unui diminutiv atenuează o cerere sau un ordin, minimalizează efortul şi accentuează solidaritatea dintre interlocutori. Diminutivarea e (ca şi alţi atenuatori: mă rog, un pic, cam etc.) un mijloc de realizare a politeţii, în situaţii în care formularea directă ar fi percepută ca prea agresivă. Lingvista Maria Sifianou a comparat, în mai multe studii, realizarea interacţiunii politicoase în greacă şi în engleză; exemplele din greacă seamănă izbitor cu situaţiile din româna actuală. Chelnerul grec care îl roagă pe client să-şi dea scăunaşul mai încolo s-ar înţelege foarte bine cu chelnerul român (dintr-un articol al lui Răzvan Exarhu), aflat, totuşi, cu un pas înainte în abstractizare şi în diminutivarea locuţiunilor, care îl întreba pe client dacă serveşte măsuţa. În interacţiunea comercial-administrativă şi bancară, diminutivele par să îmblînzească o realitate neprietenoasă, să asimileze matern progresele tehnicii şi ale birocraţiei. Seriei de forme bonuleţ, chitănţică, cărduleţ, bănişori sau bănuţi, dosărel etc. îi putem adăuga  pinuleţul, apărut tot în limbajul de casierie („Pinuleţul, vă rog!“).

Foarte răspîndită, în limbi diferite, e diminutivarea unităţilor de măsură a timpului, cu scopul de a atenua retoric neplăcerea aşteptării (un minuţel!). În sfera politeţii familiare, e caracteristică şi diminutivarea formulelor de salut. Bonjurică, mai vechi, chiar cu atestări literare, e încă folosit (a fost înregistrat în corpusul de română vorbită IVLRA, în mesajul telefonic al unei doamne de 53 de ani). Nu credeam să mai circule bonsorică, înregistrat acum mai bine de un secol, în presa umoristică: „Cu dulce bonsorică / dragă nevestică / (...) Tare mi-e fomiţă“ (Furnica, 1905, 6; în aceeaşi revistă, apărea şi desuetul „Dragă monşerică“ – nr. 40, 1911, p. 8). Cîteva atestări contemporane apar, totuşi, la o căutare pe Internet: „bonsorică, dragilor!“ (roportal.ro); „bonsorică, fetele“ (parinti.com).

Diminutivarea termenilor moderni, a împrumuturilor recente, în relaţii aparent neutre (vînzător – client) nu e, aşadar, un fenomen neobişnuit şi nici tipic românesc. Probabil că unii dintre noi (tot mai puţini, dată fiind nivelarea stilistică a vremurilor actuale?) sînt mai sensibili la ridicolul formelor şi mai ales la conotaţiile lor sociale. Descriind cu exactitate şi cu enervare fenomenul, Gabriel Liiceanu constata că „la români, cînd există, politeţea publică ia forma diminutivului. (...) Tot ce «cade» în spaţiul discuţiei este amortizat prin diminutiv şi împins în ograda unei politeţi de mahala“ (Întîlnire cu un necunoscut, 2010, 115 – s.n.). Dorinţa de a separa „politeţea publică“ de „politeţea de mahala“ pare, tot mai mult, o utopie.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.