Pianinele căzute din cer
Un grup de soldați cîntînd vioi la o pianină pe front. Parcă nu este tocmai o imagine ce ar rula în minte cînd vorbim despre război. Istoria ne contrazice frumos. Pe note muzicale.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în Statele Unite ale Americii industria producătoare de instrumente muzicale a avut de suferit din cauza raționalizării. Pentru a se economisi fier, cupru, bronz și altele asemenea, fabricarea de astfel de bunuri a fost suspendată. Chiar și așa, Guvernul american cunoștea bine un refren simplu: în luptă, în orice fel de luptă, moralul contează adesea mai mult decît resursele tangibile. Drept urmare, a introdus o excepție: producția de pianine destinate efortului de război. Curajul și încrederea militarilor trebuiau susținute (pe portativ).
Comanda oficială a fost încredințată de către statul american companiei producătoare de piane Steinway & Sons, care a avut grijă ca pianinele să fie adaptate la condițiile de război. Steinway a creat un model de pianină suficient de solid și rezistent pentru a putea fi transportat și folosit de trupele militare americane din orice teatru de război din lume. S-a folosit doar zece la sută din cantitatea de metal care era destinată unui pian în mod normal și s-a ținut cont de faptul că instrumentul muzical putea ajunge și în Africa, de exemplu, motiv pentru a i se aplica un tratament anti-insecte. Cleiul utilizat era rezistent la apă și, spre deosebire de modelul clasic de pianine, acestea nu aveau picioare de susținere. De ce? Adesea erau livrate pe cale aeriană și la aterizare, cel mai probabil, picioarele s-ar fi rupt. Culoarea pianinelor de război a fost pusă, de asemenea, în context, ele fiind vopsite oliv, gri sau albastru, renunțîndu-se la tradiționalul și elegantul negru.
Steinway & Sons a început producția în 1942, iar de-a lungul conflictului a fabricat 5.000 de pianine. Dintre acestea, vreo 3.000 au ajuns în teatrele de război, unde s-au transformat într-o reală binecuvîntare pentru starea de spirit a soldaților americani, după cum chiar aceștia au consemnat în corespondența personală, iar restul de aproximativ 2.000 au fost vîndute școlilor și bisericilor. Prima pianină a ajuns la soldați în același an în care s-a demarat producția, în 1942, cu tot cu echipamentul de acordare și instrucțiuni. Mod de livrare: cu parașuta.
C-așa-i în istorie. Binecuvîntarea pică din cer. Uneori la propriu.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
Foto: fabrică Steinway, Queens, New York (wikimedia commons)
