Petiţii

Fenomenul actual al petiţiilor online e destul de interesant ca obiect de studiu pentru ştiinţele limbajului şi pentru sociologie. Textele în cauză aparţin sferei foarte largi a comunicării prin Internet, ilustrînd felul în care multiplicarea haotică a mesajelor produce confuzie şi lipsă de relevanţă. Desigur, ele ar putea fi plasate, cu bunăvoinţă, în categoria exerciţiilor de lentă familiarizare cu practicile democratice, de asumare a unor puncte de vedere în spaţiul public. Neînsoţite de rigoare, responsabilitate şi legalitate, lipsite de tehnicile minimale ale argumentării, asemenea exerciţii riscă totuşi să producă, prin inevitabila lor lipsă de efect, mai mult frustrări decît maturizare democratică.

De fapt, petiţia actuală e un act expresiv, nu persuasiv. Mai exact, nu foloseşte decît la exprimarea sentimentelor, eventual la consolarea unui amic; e, pentru grup, o demonstraţie de solidaritate şi popularitate, iar pentru ins – o descărcare nervoasă (ca o exclamaţie sau o înjurătură scurtă). Textele nu par construite pentru a convinge cu adevărat. E surprinzător că majoritatea petiţiilor nu au nici măcar un destinatar precizat, iar cînd îl au nu ţin seama de el (dacă nu cumva îşi propun de la început să-l enerveze). Un principiu fundamental şi de-a dreptul banal al retoricii – adaptarea la destinatar şi stabilirea unui minimum de acord prealabil cu el – e cel mai adesea încălcat în practică. În bătălia petiţiilor, ceea ce pare să conteze e numărul de semnături, nu calitatea argumentării. Iar numărul de semnături se obţine adesea prin apeluri paralele (telefonice – între amici; televizate – între fideli; prin reţelele Internetului – pentru toată lumea), care nu presupun asumarea unui text, ci doar a unei poziţii ofensive. În cazul petiţiilor mai lungi, semnătura din josul paginii nu garantează nici măcar lectura atentă a textului de deasupra.    

Destinatarul e de cele mai multe ori incert, motivaţia – confuză, redactarea – jalnică. De fapt, gestul contează, nu eficacitatea lui. E ciudat că cei care persistă în a iniţia asemenea petiţii nu ţin cont de context: acţiunea lor e compromisă de la început de vecinătatea mesajelor nesemnificative, absurde sau ridicole şi de absenţa oricărei rigori (sînt permise numele false, semnăturile repetate etc.). O intrare de documentare pe site-ul petitieonline.com e instructivă. Varietatea mesajelor este extremă (păstrez exemplele în forma lor autentică, fără diacriticele româneşti), de la cele generoase şi generale („STOP TEPELOR PE INTERNET!“) pînă la răfuieli personale, nemulţumiri legate de difuzarea telenovelelor sau de desfăşurarea unor reality-show-uri: [titlu:] „catre Raymond“ [text] „Raymond sa fie pedepsit pentru injuraturile aduse in casa concurentilor si a fanilor acestei emisiuni!“; [titlu:] „afara cu traian si raimond!“; [text:] „luati masuri impotriva lui traian si a lui raimond ! tot din cauza lor si Robert a sarit gardul / emisiunea devine un circ de prost gust nu matrimoniale.....“; de la petiţii semnate de zeci de mii de semianonimi, pînă la cele (multe!) fără nici o semnătură. Într-un asemenea bazar, unii par să-şi urmeze obsesiile patologice, alţii încearcă să demonstreze, prin glume, neseriozitatea întregii întreprinderi („Vreau sa fur“; „Ziua barbatului in fiecare zi !“ etc.).  

În ultimele zile au apărut cîteva zeci de petiţii legate de posibila graţiere a unui fost fotbalist. Mai exact, site-ul amintit conţine cam 25 de iniţiative pentru graţiere („Gratiere pentru Gica Popescu“; „Sustin gratierea lui Gica Popescu“ etc.), cam 10 contra („Nu sunt de acord cu graţierea lui Gică Popescu!“, „STOP graţierii lui Gică Popescu“, „OPRITI GRATIEREA LUI GICA POPESCU!!!“); aproximarea e justificată de titlurile adesea înşelătoare, netransparente. Unele sînt doar derutante („Gratiere pentru Gica Popescu puscarie pentru semnatarii petitiei“), altele – clare păcăleli („Graţierea lui Gică Popescu cu o zi înainte de eliberare!“). Cele mai multe titluri sînt neglijent redactate: fără majuscule iniţiale, cu abrevieri şi erori de tastare: „pt eliberarea domnului gica popescu“; „gratierea ptr gica popescu“; „gratiere baciu“; „eliberare gica popescu“; „pentru a fi liber gica popescu“; „pentru eliberarea luz Gica Popescu“; „gratiere pentru giga popescu“. Textele sînt foarte scurte (uneori de două-trei rînduri) şi se dispensează aproape total de argumente. Destinatarul e uneori precizat, dar persistă confuzia situaţiilor; petentul recurge la modelul pe care îl ştie mai bine, al cererii respectuoase, adresate autorităţilor, cu expresia mulţumirilor anticipate: „Domnule presedinte va rog frumos sa il gratiati pe gica popescu un simbol al fotbalului romanesc.Va multumesc pentru intelegere.“

Caracterul pur personal şi fundamental liric al speciei e cel mai bine ilustrat de finalul unei alte petiţii (cu temă mult mai generală şi oarecum neclară): „Daca nu noi putem ridica poporul nostru atunci cine???? Am organizat aceasta petitie in scopul de a ajuta Romania. Am spus totul din suflet si am vorbit foarte serios.“ („Tinerii viitorul Romaniei“)

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).