Pericol de viaţă
În româna actuală, formula pericol de viaţă nu poate avea decît interpretări absurde sau paradoxale. Pericolul major, cel care îţi pune viaţa în pericol, este cel de moarte. În sintagma pericol de moarte, ca într-o întreagă serie de construcţii similare – pericol de înec, de electrocutare, de prăbuşire etc. –, prepoziţia de indică riscul, consecinţa negativă a unei situaţii. Prin raportare la această serie, pericol de viaţă generează o lectură stranie, părînd să se refere la pericolul „de a fi în viaţă“; ceea ce nu este, desigur, în intenţia celor care folosesc formula. Sintagma nu este, totuşi, o invenţie recentă: o găsim, sporadic, în texte mai vechi – de exemplu, într-un studiu publicat în 1884 în Convorbiri literare („secrete la care nimeni… n-ar fi cutezat să întindă mîna fără pericol de viaţă“, O esploraţie la Biblioteca Naţională Veneţia, 1 februarie) ori într-un volum al lui Victor Babeş („personalul nostru este totdeauna în pericol de viaţă“, Şase conferinţe publice ţinute la începutul anului 1902). Despre paradoxul ambelor construcţii discuta şi Alexandru Graur (în Studii de lingvistică, 1960), observînd că modelul există în germană: Todesgefahr şi Lebensgefahr. Şi în italiană se vorbeşte atît de pericolo di vita, cît şi de pericolo di morte; prima sintagmă este însă cea curentă, preferată în toate contextele. În limbile în care există această sinonimie – paradoxală, pentru că include perechea de antonime viaţă-moarte –, construcţia de tipul pericol de viaţă se bazează pe posibilitatea de a interpreta asocierea celor doi termeni ca „pericol pentru viaţă“, „punere în pericol a vieţii“. Oarecare nedumerire persistă totuşi chiar între vorbitorii respectivelor limbi, Internetul oferind multe exemple în care aceştia se întreabă dacă ambele construcţii sînt corecte şi în ce măsură sînt cu adevărat sinonime. Un reprezentant al unui înalt for normativ al limbii italiene, Accademia della Crusca, explică, de exemplu, faptul că pericolo di vita este formula mai veche, perfect motivată.
În română, sintagma care s-a impus, pericol de moarte, a fost, cel mai probabil, tradusă din franceză (danger de mort), în secolul al XIX-lea; varianta pericol de viaţă, calchiată după germană sau italiană, nu a intrat în uzul mai larg. În momentul de faţă, pericol de viaţă apare totuşi, în cîteva contexte clar delimitate; în Internet, o găsim în vorbirea românilor care au trăit sau trăiesc în Italia, în traducerile în română ale unor texte informative (medicale) italieneşti, dar şi în limba română vorbită în Republica Moldova. Uneori experienţa bilingvismului româno-italian este evidentă, ca într-un comentariu în care un cititor completează „de la faţa locului“ informaţia jurnalistică transmisă de o televiziune din România: „răniţi sînt 2, ambii carabinieri... nu sînt însă în pericol de viaţă“ (stirileprotv.ro, 28.04.2013). Alte contexte ilustrează un fenomen social pozitiv: traducerea pentru români a informaţiilor unităţilor medicale de urgenţă, pe site-urile cărora apar astfel de formulări: „Cod roşu: extrem de critic, pericol de viaţă, prioritate maximă, acces imediat la tratament“ (aslbassano.it); „codul roşu: este dat pacienţilor în condiţii foarte grave şi în pericol de viaţă“ (ulss.tv.it); „garantarea asistenţei imediate persoanelor în pericol de viaţă“ (salute.gov.it). Textele moldoveneşti sînt aproape toate oficiale: „Malaria este o maladie parazitară din grupul infecţiilor sanguine care prezintă pericol de viaţă pentru 40% din populaţia Terrei“ (cspchisinau.md); „Asistentul social poate să depună mărturie împotriva unei persoane asistate în condiţiile în care consideră că există pericol de viaţă pentru altcineva“ (ftp.ulim.md); „În caz de pericol de viaţă ca urmare a cutremurului, incendiului etc., evacuarea salariaţilor se efectuează conform Planului de Evacuare a clădirii“ (primsoroca.md).
Preferinţa pentru una sau alta dintre cele două construcţii sinonime poate fi influenţată şi de un factor subiectiv: nevoia de eufemism, de evitare, pentru protecţia psihologică a publicului, a termenului cu sens negativ. E posibil ca această tendinţă eufemistică să explice – pe lîngă traducerea şi adaptarea unor surse străine – frecvenţa în limbajul medical actual a formulei pericol vital. Aceasta apare tot mai frecvent în comunicatele legate de accidente grave, reluate de presă – „Pericolul vital a trecut pentru cei şapte bebeluşi“ (click.ro); „«pericolul imediat, vital, a trecut», a asigurat cadrul medical“ (ziare.com). Comentariile unor cititori sînt destul de dure; pentru că, într-adevăr, pericol vital are aproape aceleaşi dezavantaje (de ambiguitate şi generare de contrasens) ca pericol de viaţă. Totuşi, formula pare să fi pătruns în cursuri şi ghiduri de specialitate (Managementul medical al dezastrelor, Cursul postuniversitar de medicină de dezastru, Ghidul de întocmire a planului de intervenţie la dezastre), ba chiar şi în legislaţia naţională. De altfel, mi se pare mai uşor de acceptat, pentru că adjectivul vital e mai puţin transparent, astfel că formula nu stabileşte un paralelism imediat şi supărător cu pericol de moarte.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
