Pe termen lung

Publicat în Dilema Veche nr. 728 din 1-7 februarie 2018
„Cu bule“ jpeg

În societatea românească, între atîtea alte paradoxuri, există şi o contradicţie între convingerea că nimeni nu mai dă importanţă folosirii limbii standard, care ar fi sistematic neglijată şi dispreţuită – şi sensibilitatea extremă manifestată în spaţiul public pentru modul de exprimare al celorlalţi. Din interior, vedem în primul rînd haosul şi încălcarea normelor. Dacă am face însă exerciţiul unei priviri din exterior, probabil că am vedea mai bine intensitatea reacţiilor, faptul că în evaluarea unei persoane modul în care vorbeşte sau scrie contează foarte mult. Iar definitorii pentru o cultură sînt pînă la urmă imaginile şi valorile sale. Nu are atîta importanţă existenţa erorilor, pînă la urmă nici măcar frecvenţa lor: să nu uităm că diversitatea socială şi culturală e o realitate, iar unanimitatea – doar o utopie periculoasă. E în natura unei limbi de cultură – construcţie socială, limitare a variaţiei inerente din comunicarea reală – să fie o abilitate dobîndită, care aduce prestigiu şi care nu va fi vorbită niciodată de absolut toată lumea la fel de bine. Or, modul în care lumea reacţionează faţă de abateri de la normele limbii standard arată că prestigiul chiar există. E lungă (şi se lungeşte mereu) lista politicienilor ironizaţi pentru greşeli de exprimare, după cum e o experienţă curentă ca în spaţiul internetului neglijenţele sau erorile de scriere dintr-o intervenţie să fie rapid sancţionate de alţi comentatori. Evident, există persoane care declară că important nu este cum vorbesc, ci ce spun, sau inşi care nu văd greşelile pentru că ei înşişi nu stăpînesc normele. Şi există destule persoane care au succes financiar sau social, în ciuda modului cum vorbesc. E desigur supărător că accesul la funcţii importante nu este asociat cu abilităţile de exprimare şi cu un nivel cultural onorabil, dar asta e o altă problemă; puterea şi prestigiul pot rămîne lucruri diferite. Ceea ce contează e partea activă a opiniei publice, pentru care, orice s-ar spune, prestigiul continuă să existe. Cei care deţin averea sau puterea fără prestigiu nu sînt de invidiat, pe termen lung.

Ar fi de aşteptat, de altfel, ca prestigiul să se asocieze cu un anume orgoliu al profesioniştilor educaţiei lingvistice şi comunicative. E ciudat că profesorii de română tind mai curînd să deplîngă o reală sau presupusă indiferenţă a societăţii, în loc să sublinieze importanţa, validată public, a meseriei lor. În şcoala românească nu se vorbeşte suficient de faptul că a avea abilităţi de comunicare în româna standard nu e o datorie patriotică, ci un avantaj social. „Vă gîndiţi cumva să ajungeţi politicieni? Dacă nu stăpîniţi româna standard s-ar putea să deveniţi ţinta tuturor ironiilor“ – ar putea să le spună de pe acum profesorul elevilor săi.

Pe de altă parte, dincolo de a ne indigna faţă de efecte, ar merita să schimbăm cîte ceva în cauzele mai generale. Premisele sînt simple: stăpînirea variantei de cultură a unei limbi naţionale – limba literară, normată, standardizată – nu se obţine automat, de la sine, ci prin efort instituţional (în şcoală) şi prin efort personal (prin lecturi, conştientizare a regulilor, imitare a unor modele). Iar capacităţile de exprimare şi de comunicare (nu doar în registrul standard) pot fi bazate pe calităţi native, dar sînt dezvoltate tot prin căile de mai sus (prin şcoală şi prin bune lecturi). Or, şcoala noastră încă nu este foarte eficientă în a forma abilităţile de folosire a limbii standard şi de comunicare. Cu siguranţă nu le-a format, ani la rîndul, prin comentariile oferite spre învăţare pe de rost, care au creat un soi de plagiat în masă şi o iluzie comodă. Nu le-a format şi nu le formează nici atunci cînd le lasă doar în grija orelor de limba română. Dacă normele de exprimare şi de redactare nu sînt aplicate în şcoală la toate materiile, dacă pentru unele discipline sau unii profesori contează doar conţinutul, şcoala transmite mesaje contradictorii. Unii profesori nu corectează greşeli de exprimare pentru că nu le dau importanţă, alţii pentru că nu sînt siguri de normă, pentru că în propria lor formare aceasta nu a contat prea mult. Iar dacă învăţământul de bază nu formează anumite deprinderi, mai târziu lucrurile stau chiar mai rău: în învăţămîntul superior din unele domenii nu pare să se acorde prea mult timp argumentării şi redactării.

Nu sînt multe şanse de a creşte prin şcoală abilităţile de exprimare şi pentru că aşa numita cultivare a limbii e limitată şi adesea rămasă în urmă faţă de dinamica limbii: sînt vînate cu îndîrjire cacofoniile şi pleonasmele, sînt corectate greşelile de altădată, dar nu neapărat şi cele actuale. Într-o lume a informaţiei fragmentare şi dispersate, prea puţine exerciţii dezvoltă capacitatea de a conecta enunţuri, de a asigura continuitatea textului. Noile programe au destule teme de comunicare corectă şi eficientă, dar nu se ştie cîţi profesori le vor aplica cu adevărat, în lipsa unor foarte bune cursuri de formare. Modul de exprimare contează mult în societatea românească, dar nu într-atît încît chiar să ne conducă de la rîs şi indignare la proiecte pe termen lung. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Furtuni cu grindină și vânt puternic în mai multe zone din țară. La Tulcea, ISU a emis mesaje RO-ALERT VIDEO
ISU Delta Tulcea a emis un mesaj RO-Alert pentru atenționarea locuitorilor, din Tulcea, Nufărul, Murighiol, Sarichioi, Babadag, Kogălniceanu, Frecăței, Somova și toate localitățile din Deltă Dunării.
image
Se află omenirea în pragul celui de-al Treilea Război Mondial? Ce spun specialiștii
Preocupările legate de izbucnirea unui al Treilea Război Mondial sunt crescânde, având în vedere recentele evenimente petrecute în Orientul Mijlociu, dar și situația din Ucraina.
image
Cum a fost aleasă Dobrogea ca loc de construcție al Centralei nucleare. Proiectul demarat de Nicolae Ceaușescu și inaugurat de Ion Iliescu VIDEO
Specialiștii au identificat și studiat mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrală şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior. În cele din urmă, a fost aleasă Dobrogea.

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.