Pe cine reprezintă uniunile de creaţie?

Publicat în Dilema Veche nr. 576 din 26 februarie - 4 martie 2015
Diplomaţia pentru toţi jpeg

– timbrul cultural la control –

Iar s-a schimbat schimbarea. Pînă la urmă, noul timbru cultural n-o să mai fie „fizic“, n-o să mai fie cumpărat & lipit pe cărţi, discuri, bilete, ci virat, ca şi pînă acum, periodic, către uniunile de creaţie. Şi n-o să mai fie cu valoare forfetară, ci tot procentuală, la fel ca-n legea în vigoare. Elementul de noutate constă în sancţiunile aplicate celor care „uită“ să vireze banii încasaţi în baza legii timbrului cultural către uniunile de creaţie. Şi atunci, mă întreb, din nou, la ce mai era nevoie de o lege nouă pentru o taxă veche? Nu se putea amenda şi completa legea 35/1994? 

De departe, cel mai interesant element al dezbaterii mi s-a părut a fi relaţia cu uniunile de creaţie. Aproape nimeni nu (mai) înţelege cum funcţionează, de ce există, de ce trebuie finanţate. E drept, cu cîteva excepţii, nici uniunile de creaţie nu par să-şi găsească argumente pentru propria existenţă (cele legate de necesitatea finanţării sînt mereu mai la îndemînă). 

Problema e că foarte adesea politicile culturale promovate de Guvern şi, din cîte se pare, şi de unele uniuni de creaţie îi menţin în continuare pe artişti în situaţia de pişcotari. Se vorbeşte prea mult despre bani şi prea puţin despre statut, ca şi cum prin fondurile atrase s-ar putea acoperi carenţele funciare, „inconvenientul“ de a fi artist… 

Tot ce mai pot aştepta membrii acestor uniuni este o pensie, un binemeritat (pentru unii) sau indispensabil (pentru alţii) venit suplimentar prin care se corectează o inechitate, dar se lasă loc altei nedreptăţi. Într-adevăr, nu poţi să aştepţi din partea unui scriitor, ori din partea unui pictor, ori regizor de film să fi contribuit suficient la sistemul public de pensii încît să-şi poată asigura venituri decente la bătrîneţe. Dacă scrisul e o profesie, atunci ar trebui găsită o formulă de recompensare şi pentru perioada inactivă. Dar uniunile nu pot – şi nici nu ar trebui – să garanteze pensii pentru toţi membrii. O fac doar pentru cei mai amărîţi şi pentru cei merituoşi – de unde şi inechitatea. Cîtă vreme au bani (din timbrul cultural, din valorificarea resurselor proprii, din alte surse), toată lumea e mulţumită. Punctul vulnerabil e lanţul dependenţelor create. Scriitorii sînt dependenţi de uniuni, uniunile sînt dependente de stat şi de avantaje oferite prin lege. S-a spus că timbrul cultural ar oferi uniunilor autonomie, că ar asigura un venit bazat chiar pe consumul de carte. Într-o lume ideală ar putea deveni un sistem funcţional. Dar nu trăim în lumea aia. Consumul cultural în România e mai mic decît oriunde în Europa. Ca să generezi bunăstare pentru artişti trebuie încurajate creaţia şi consumul, nu impuse (sau consolidate) taxe. E nevoie de sprijin pentru dezvoltare – deci de scutiri de taxe. E nevoie de promovare. E nevoie, poate, de măsuri de protecţie pentru piaţa culturală locală. Şi e nevoie de competiţie. Mă întreb, de pildă, de ce nu au solicitat liderii uniunilor de creaţie campanii de promovare a lecturii (a mersului la cinema, la muzeu, la teatru etc.), sau reduceri substanţiale de taxe, sau înlesniri pentru înfiinţarea de întreprinderi în domeniul creativ? 

Mulţi dintre cei care nu sînt de acord din principiu cu timbrul cultural spun că e absurd ca o entitate privată să primească, legal, dreptul de a taxa o altă entitate privată. Uniunile de creaţie sînt „croite“ pe o lege specială, ele sînt considerate „de utilitate publică“ – şi numai în numele acestei misiuni pot beneficia de această taxă de timbru. Dar e greu să explici cuiva „utilitatea publică“ a unei uniuni de creaţie dacă aceasta însăşi acţionează aleatoriu sau arbitrar sau netransparent. Sau dacă beneficiul pe care îl aduce breslei nu poate fi cuantificat. Pot foarte bine să înţeleg şi chiar să empatizez cu această poziţionare a unor editori sau a unor scriitori în raport cu Uniunea Scriitorilor. De vreme ce Uniunea nu reuşeşte să fie într-adevăr reprezentativă pentru breaslă, de vreme ce nici măcar unii dintre membrii ei nu se simt reprezentaţi, sintagma „entitate privată“ i se potriveşte. Ca să fie cu adevărat reprezentativă pentru breasla scriitorilor, şi nu doar o formă asociativă oarecare, Uniunea Scriitorilor ar fi trebuit să înregistreze nişte victorii notabile în domeniul ei de referinţă. De pildă, reuşind să impună un contract-cadru de drepturi de autor, cu nişte sume şi condiţii minime, recunoscute şi respectate de toată lumea. Tot Uniunea Scriitorilor ar fi trebuit să propună şi să impună şi sume & condiţii minime pentru traducători (în România avem, de departe, cel mai mic tarif din Europa). Sau să-i asiste pe scriitori şi traducători în procese de recuperare a unor drepturi. Sau… Aşa că nu e de mirare că noua lege a timbrului cultural a provocat cele mai intense polemici în lumea literară.   

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Burleanu
România vorbelor goale: Naționala, batjocorită de niște oameni care una spun, alta fac
O trecere în revistă a declarațiilor oferite de Răzvan Burleanu, Mihai Stoichiță și Edward Iordănescu, de la începutul anului până acum, ne oferă un tablou șocant.
Taremi2 jpg
Porto – Leverkusen, nebunie în Liga Campionilor: Golul iranianului Taremi, urmat de scene incredibile
O partidă netelevizată de posturile românești a avut un final incendiar de prima repriză.
comisia europeana
Românii care vând sau cumpără bunuri rusești riscă amenzi de până la 30.000 de lei
Românii care vând sau cumpără bunuri rusești, chiar dacă acestea sunt aduse dintr-un alt stat decât Rusia, iar bunurile sunt supuse sancțiunilor UE, riscă amenzi cuprinse între 10.000 și 30.000 de lei.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.