Patriotul imposibil

Publicat în Dilema Veche nr. 728 din 1-7 februarie 2018
Patriotul imposibil jpeg

Spre finalul vieții sale, dl Neagu Djuvara făcea afirmații tulburătoare. Oricum, îndrăzneala intelectuală nu i-a lipsit niciodată. Îmi amintesc că modul său de a povesti celor mai tineri istoria românilor sau argumentul pentru teza identității cumane a Basarabilor au stîrnit polemici aprinse. În plus, să admiți în 2017 că ți-a cam plăcut de legionari à l’époque cere curaj, nu glumă. Dar afirmațiile din ultimii ani ai dlui Djuvara la care mă refer nu sînt acestea. Recurent, în interviuri sau în conversații despre care știa că vor ajunge la urechea cetății, dl Djuvara vorbea despre modul în care este croită Europa de azi, despre raportul dintre micile națiuni (precum e a noastră) și marele proiect al Uniunii, despre identitate. Aceste idei ale domniei-sale treceau drept învechite și cam naționaliste prin multe medii bine agiornate. Pe de altă parte, stîrneau entuziasmul masei largi de cititori. Succesul de care se bucura dl Djuvara, afecțiunea cvasi-generalizată a cititorilor săi, se explică și prin faptul că avea acest curaj de a spune lucruri în răspăr cu discursul progresist, corect din toate punctele de vedere.

Acum, că a murit, încerc să-l regăsesc în vorbele lui și dau, mai ales, de o îngrijorare conservatoare pe care, în ultimii ani, o arăta curajos. Las la o parte, precum cojile unei cepe, ce spun acum alții despre domnia-sa: „reacțiile“, bocetele, lamentările din proximitatea sicriului, mesajele îndoliate, exercițiile de stilistică de ferpar, flotările melancolice și genuflexiunile tragice, apelurile la Dumnezeu, în fine, cele deja de rigoare cînd mai moare cîte cineva important de pe la noi. Notez, însă, că nimeni nu-i pune la îndoială atașamentul față de România. Patriotismul, mai exact.

Profit că moartea cuiva ca dl Djuvara scoate la iveală, pentru o zi, vorbe, interviuri, prezențe de-ale lui pe care, poate, le am trecut cu vederea cînd s-au întîmplat. Îl caut pe dl Djuvara prin aglomerația care s-a iscat la catafalcul lui și, grație acestei prese pline de păcate, îl pot regăsi. Una dintre afirmațiile sale finale, care sintetizează cumva crezul său de bătrînețe și care este tulburătoare, așa cum ziceam la început, am găsit-o într-un album, intitulat 100 români de centenar, realizat de dna Floriana Jucan. Printre cuvintele pe care le-a rostit pentru acest album, dl Djuvara a zis: „Ceea ce mă izbește astăzi cel mai mult este faptul că patriotismul nu mai este posibil.“ El, patriotul, spune asta.

De vîrsta României moderne, dl Djuvara a fost martor al tuturor formelor de trăire a românismului. De la cel pur și înaripat la cel propagandistic și brutal, de la cel cinic la rușinea sau lehamitea de a fi român – le-a văzut pe toate. A observat, desigur, și lecțiile de trăire a românismului pe care, în diferite vremuri, intelectualii de substanță ori articlieri efemeri le-au dat poporului năuc, numai suflet. Trecînd prin toate, la final de prim veac, dl Djuvara spune că trăim vremuri în care patriotismul nu mai e posibil. Se vorbește, bag de seamă, despre moștenirea pe care ne-a lăsat-o dl Djuvara. Ei bine, după mine, analiza unei vorbe ca aceasta („Ceea ce mă izbește astăzi cel mai mult este faptul că patriotismul nu mai este posibil“) și a altora la fel este marea sa moștenire pentru noi.

De ce, adică, un om care a iubit România ne spune, în 2017, cînd mergea pe 102 ani, că patriotismul nu mai e posibil? Dl Djuvara, de felul său, nu livra mesaje încifrate. El însuși explică, în fragmentul din care am extras fraza și, mai pe îndelete, în alte părți, de ce nu mai e posibil patriotismul. Vremurile nu te mai lasă să fii patriot. Mai întîi, pentru că țările se identifică acum cu guvernele, și nimănui nu-i vine să iubească sau, la limită, să se sacrifice pentru un guvern. Apoi, pentru că proiectul unității europene are ambiția de a produce o nouă identitate: nu mai ești român, ești european. Atîta este de puternic acest discurs, că ai ajuns să fii suspectat imediat de antieuropenism dacă spui că iubești România. Altfel, toate datele obiective îți arată că nu poți să fii în aceeași categorie cu neamțul sau cu olandezul. „Nevoile și neamul“ și „tot ce mișcă-n țara asta“ sînt atît de diferite de ceea ce presupune integrarea în Occident, încît pare dificil să găsești numitorul comun. Pare că ce e Europa în mintea unui român diferă foarte mult de Europa din mintea unui occidental. În fine, nu mai poți fi patriot din simplul motiv că stindardul patriotismului a fost confiscat de oameni care dăunează grav țării. E clar, să te afirmi ca onest patriot român e tot mai greu. Dar de ce i s-o fi părut dlui Djuvara că e imposibil? Un răspuns răsare timid în mintea mea. Poate pentru că binele României depinde tot mai mult de alții, adică de protectorii ei, și tot mai puțin de noi înșine? Poate pentru că sîntem atît de defecți (tot dl Djuvara insista asupra modului în care comunismul ne-a deformat pentru totdeauna!) încît facem rău țării crezînd să-i facem bine? Nu știu, complicată chestie…

În orice caz, pentru mine moartea dlui Djuvara a însemnat moartea ultimului cunoscut al meu care l-a ascultat pe Enescu cîntînd la vioară, pe viu. Acum un an, trăiau doi cunoscuți de-ai mei care avuseseră marele privilegiu: dl Djuvara și dl Viorel Cosma. Acum, nu mai știu nici un om viu care să poată spune „am auzit vioara aceea cu urechile mele“. Într-o după-amiază, la librăria Humanitas de lîngă Cișmigiu, dl Djuvara a povestit cum a ajuns într-o zi direct de pe frontul rusesc în sala Ateneului, la un concert Enescu. Dimineața era undeva prin Bug, îmbrăcat într-o uniformă murdară și ponosită, prin praf și arșiță. A căpătat neașteptat o permisie pe care credea că o va consuma la Iași, dar a găsit întîmplător un avion care zbura de pe front direct la București și a apărut în ușa casei sale, neașteptat cu totul! Exact în acea seară, soția lui avea două bilete la Ateneu, la un concert dat de Enescu. Firește, soția lui a anulat invitația pe care o făcuse unei prietene și l-a luat pe el. Așa că a dat jos hainele oribile de soldat, și-a pus smokingul și a mers la Ateneu, unde Enescu a cîntat, după mărturia sa, dumnezeiește. A povestit asta cu lacrimi în ochi, retrăind aievea tragedia războiului și miracolul concertului.

Nu mă pot opri să mă gîndesc că, odată cu moartea dlui Djuvara, am pierdut legătura vie, adevărată, cu sunetul muzicii făcute de Enescu – cel mai nobil patriot român al secolului XX. Poate de aceea patriotismul nu mai e posibil. Nu mai avem de unde să-l aflăm…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.