Pact pentru Cultură

Publicat în Dilema Veche nr. 598 din 30 iulie - 5 august 2015
Pact pentru Cultură jpeg

Zero virgulă ceva la sută din puţin înseamnă mai nimic. România este una dintre puţinele ţări din UE cu un buget pentru cultură mai mic de 1%. Din acest zero virgulă ceva la sută tocmai s-a mai tăiat ceva. La ultima rectificare bugetară, fondurile alocate Ministerului Culturii s-au diminuat cu două milioane de lei. 

România e o ţară săracă, cu deficite importante în numeroase domenii; pe de altă parte, cultura n-a fost niciodată văzută ca o direcţie de acţiune prioritară pentru stat. Pentru că nu aduce voturi – aşa cum aduc, de pildă, autostrăzile construite (şi nu doar promise). Cultura nici nu atrage sancţiuni din partea comunităţii internaţionale atunci cînd e subfinanţată. În planul de guvernare, capitolul „Cultură“ ocupă vreo trei pagini (din 160). În ultimii doi ani şi jumătate, în România am avut şase miniştri ai Culturii. Mai mult decît banii lipsesc stabilitatea şi coerenţa. Cu un buget de zero virgulă ceva la sută nu poţi să faci mare lucru. Dacă din bănuţii ăştia se mai şi scade ceva la jumătatea anului, chiar că se dărîmă şandramaua… 

E, pînă la urmă, şi o chestiune de viziune. Pentru că, în România, guvernanţii par că se uită la Cultură doar ca la un domeniu perdant, la un minister care toacă bani fără să producă. În Franţa – statul care a inventat ideea de excepţie culturală şi care apără cu fervoare subvenţia –, perspectiva e cu totul diferită. Acolo, ministerul a realizat în urmă cu un an un studiu din care rezultă că cultura contribuie de şapte ori mai mult la produsul intern brut decît industria auto. Industriile culturale aduc 57,8 miliarde de euro pe an. Costurile totale pentru colectivitate se ridică la 21,5 miliarde de euro. (Trebuie spus că prin industrii culturale se înţelege mai mult decît prin cultură, aici intră şi audiovizualul, moda, unele mărci şi brevete etc.) Altfel decît se credea, cheltuielile statului pentru cultură sînt, de fapt, investiţie; subvenţia se întoarce odată cu valoarea adăugată a proiectelor culturale. „Excepţia culturală“ devine, în felul acesta, o formulă economică de succes. Una în care statul devine un soi de acţionar majoritar la un holding rentabil. Chiar dacă nu toate diviziile aduc profit, treaba merge per ansamblu. 

Genul acesta de abordare a fenomenului cultural nu există în România – unde a fost preluată doar sintagma clasică a „excepţiei culturale“ şi unde sînt aplicate doar principiile de bază (mai puţin continuitatea în susţinerea financiară). Problema e că, oricît de mult am ţine, în România, la principiul „excepţiei“ – ideea statului providenţial, de la care oamenii de cultură se aşteaptă să finanţeze totul, e şi o moştenire a comunismului –, nu ne permitem să susţinem financiar nici măcar prezervarea patrimoniului şi evenimentele majore (festivalurile de tradiţie). 

În multe ţări europene care au trecut prin criza economică, bugetele instituţiilor culturale au fost diminuate considerabil. În unele ţări s-au luat chiar măsuri drastice, precum închiderea unor instituţii ori anularea unor evenimente. Printre cele mai afectate state sînt Spania, Grecia, Portugalia şi Olanda. Dar şi state bogate, cu o infrastructură culturală extinsă şi costisitoare, au recurs la tăieri de fonduri pentru cultură. Franţa şi Germania, pînă nu demult modele în ceea ce priveşte coerenţa politicilor culturale, au alocat mai puţini bani; desigur, acolo efectele nu au fost chiar atît de dramatice. La nivel european, aproape şase milioane de oameni, adică vreo 3% din populaţia Uniunii, lucrează în industriile culturale. Cultura costă, dar practicarea culturii aduce bani. 

E clar însă că domeniul culturii e o miză mică pentru mai toate guvernele aflate în dificultate financiară. Dacă trebuie reduse cheltuielile, bugetul culturii e una din primele opţiuni. Nu există o abordare unitară, o perspectivă comună asupra culturii. Şi, cu atît mai puţin, nu există o armonizare a investiţiilor în cultură. Şi asta în condiţiile în care, cel puţin la nivelul discursului oficial european, cultura e o prioritate.

Aşa cum anumite organizaţii internaţionale impun statelor membre să aloce un buget fix către anumite domenii strategice, tot aşa şi Uniunea Europeană ar putea măcar să recomande o unitate de măsură comună pentru resursele alocate culturii în ţările membre. Un Pact pentru Cultură la nivelul Uniunii Europene ar putea fi o garanţie a stabilităţii pentru politicile culturale. Şi o garanţie că angajamentul declarat este şi pus în fapte.  

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.