Opinologi, părerişti, părerologi

Publicat în Dilema Veche nr. 484 din 23-29 mai 2013
Loază jpeg

Proliferarea expunerii în spaţiul public a unor idei şi interpretări subiective, excesul de speculaţii, atribuiri de cauze şi intenţii, evaluări de posibilităţi şi probabilităţi, nesfîrşita pălăvrăgeală care ne înconjoară au ca efect crearea unui nou cîmp lexical, în limbajul colocvial: se vorbeşte tot mai mult despre opinologi, părerologi sau părerişti, ca şi despre domeniul lor vag de activitate: opinologie sau părerologie, datul cu părerea, datul cu presupusul etc. Ca în multe alte cazuri, noutatea e relativă: fenomenul era deja descris, în esenţa sa, de Caragiale, din care Dilema veche a republicat, acum un an (în nr. 442, 2-8 august 2012), articolul Obligativitatea opiniilor: „A-mi spune părerea este dreptul cel mai sacru ce-l am eu, individ gînditor, în mijlocul semenilor mei“; numai că „Regele creaţiunii, reuşind să-şi recapete sceptrul, şi l-a exercitat cu atît de adîncă convingere de la o vreme, încît a ajuns să crează că dreptul lui îi este chiar o datorie“ (din Epoca, 17 ianuarie 1897). Sastisirea de banalităţi – într-o epocă în care taifasurile de la berărie şi cafenea nu erau încă transformate în talk-show-uri – e sintetizată şi în aforismul „Opiniile sînt libere, dar nu şi obligatorii.“ La Caragiale erau deja prezente şi riscurile tăcerii („Dacă n-ai nici o părere, în astfel de împrejurări, cînd mai toată lumea are o părere, eşti în primejdie să superi pe oricine are una“, Atmosferă încărcată), şi balansul retoric caţavencian – „respect la orice opiniune“, dar „Astfel de opiniuni nu le respect, să-mi dea voie să-i spui...“ –, iar în repertoriul de nume proprii rămas în manuscrise (publicat în Opere, II, ediţia Zarifopol) apare un „Opinianu, ziarist“.

De la termenul opinie s-a format, în ultima vreme, cu elementul de compunere -log, neologismul opinolog – „determinatul opinolog anonim“ (infobrasov.net), „opinolog de serviciu“ (rahoveanu.wordpress.com), „opinologii din România“ (pandoras.realitatea.net) –, cu varianta (mai rară) opiniolog („nu poţi face faţă valului de opiniologi“, tibifarcas.ro). Termenul – desemnîndu-l în primul rînd pe producătorul constant de opinii subiective, adesea invitat al posturilor de televiziune sau comentator în spaţiul virtual – e ironic şi depreciativ, probabil datorită contrastului dintre presupoziţia de ştiinţificitate a elementului de compunere şi lipsa de seriozitate şi responsabilitate atribuită expunerii de opinii, în opoziţie cu furnizarea de informaţii, date certe, adevăruri verificabile. Sinonimia dintre opinie şi părere amplifică posibilităţile ironice ale creaţiei lexicale. În genere, în română, contrastul dintre un element savant şi un cuvînt vechi şi popular – sau măcar de uz curent – tinde să producă un efect comic şi să accentueze conotaţiile ironice. Părerolog (pe care unii îl cred mai nou, dar era deja folosit într-un articol din Jurnalul Naţional din 13 august 2004) e mai marcat depreciativ decît opinolog, pentru că termenul curent părere pare să justifice şi mai puţin decît opinie presupusa pretenţie de autoritate ştiinţifică, pseudospecializarea. Cuvîntul e perceput ca ofensator – „«M-aţi făcut părerolog», a acuzat C.“ (ziare.com) – şi apare, într-adevăr, în contexte clar negative: „Nici că se putea găsi un mai mare «probabilist-părerolog-expert» care să ne lămurească, chipurile!“ (zf.ro); „Fabrici de «analişti/analiste» şi părerologi, intelectuali de cafenea“ (criticatac.ro); „părerologul sportiv R.“ (mediaddict.ro). Femininul e ceva mai rar, dar nu mai puţin depreciativ: „cea mai cunoscută păreroloagă din lume“ (bloggermonster.com).

Nu e nici o diferenţă semantică esenţială între cei doi termeni discutaţi şi derivatul părerist, care a fost înregistrat în Dicţionarul de cuvinte recente al doamnei Florica Dimitrescu (ediţia a III-a, în colaborare cu Alexandru Ciolan şi Coman Lupu, 2013), cu o primă atestare din 2009. Părerist e parcă mai puţin sarcastic decît părerolog, dar cantitatea de conotaţii negative depinde în ultimă instanţă de context: „Ar fi potrivit ca să fie oficializată şi profesia de părerist. Sună ca dracu’, dar ne vom obişnui“ (Tudor Octavian, De profesie părerist, în Jurnalul Naţional, 13.12.2011); „aş avea o rugăminte la cine se pricepe şi are experienţă, nu mă interesează păreriştii“ (astraclub.ro); „părerea e cea mai ieftină marfă şi nu întîmplător românii sînt un neam de părerişti, care sînt în stare să se pronunţe despre absolut orice“ (concediaza-ti-seful.ro). Cuvîntul are şi folosire adjectivală: „discuţiile păreriste“ (emilstoica.ro).

Mult mai rar e substantivul opinist, mai puţin negativ şi putînd avea şi alte sensuri contextuale (de exemplu, „ziarist la Opinia“); în unele cazuri, acesta e totuşi inclus în seria de sinonime pe care o descriem: „Atîţia părerişti şi opinişti n-am mai văzut demult pe la noi“ (blog.claudiuconstantin.ro).

Numele de agent circulă alături de numele de activitate: părerologie, opin(i)ologie, părerism: „Cel mai tare mă deranjează atitudinea formatorilor de opinie, a starurilor părerologiei, a specialiştilor în opiniologie“ (laurailica.wordpress.com); „s-a mai notat comportamentul mioritic înclinat spre subiectivism şi părerism“ (nimic.info).

Îndemnul „Spune-ţi părerea!“ e prezent la tot pasul, în mass-media şi mai ales în mediul virtual; îi răspund foarte mulţi, ceea ce nu exclude tot mai puternica depreciere a unei libertăţi prea la îndemînă şi lipsite de responsabilităţi. Mulţimea termenilor ironici din familia lexicală a părerii şi a opiniei confirmă uşurinţa derivativă a românei colocviale, dar semnalează, în acelaşi timp, o zonă vulnerabilă a nervozităţii publice. Evident, ca în cazul tuturor termenilor depreciativi, nu există criterii obiective de atribuire: în vreme ce eu îmi exprim o opinie, adversarul meu e un părerolog...

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.