Omagiu gutei

Publicat în Dilema Veche nr. 785 din 7-13 martie 2019
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

La Muzeul Orsay, dacă nu greșesc, poate fi văzut un tablou intitulat Réception de Condé à Versailles, realizat în 1878 de Jean-Léon Gérôme. De dimensiuni ample (96,5 cm x 139,7 cm), lucrarea reprezintă o scenă istorică de însemnătate, despre care se spune că ar fi avut loc în vara anului 1647: Ludovic al II-lea de Bourbon-Condé este primit la Versailles de vărul său, Ludovic al XIV-lea, după ani de zile de relație tumultuoasă. Momentul are o mare importanță pentru Franța și, de aceea, tabloul lui Gérôme are un statut aparte în imaginarul istoric al poporului francez.

În această poveste, impun imediat personalitățile. De-o parte, Ludovic al XIV-lea, unul dintre cei mai mari suverani – de nu chiar cel mai mare! – pe care i-a avut Franța: Regele Soare, de la naștere botezat Dieudonné, și nimic mai puțin de-atît. De partea cealaltă vărul său, supranumit încă din timpul vieții Marele Condé, personaj înzestrat cu calități excepționale: grozav de bun în războaie, dar și abil diplomat, om învățat, cu mare prețuire pentru bun-gust, arte și cai, inteligent și cultivat, petrecăreț, dar și putred de bogat, curajos și nobil, iubitor de aventuri la tinerețe și de înțelepciune la bătrînețe. Minunăția de palat de la Chantilly era reședința lui favorită, iar ceea ce a făcut el acolo este una dintre cele mai clare dovezi ale genului de om care a fost. Relația dintre cei doi veri, cum spuneam, nu a fost deloc tihnită. Condé, care era cu 17 ani mai în vîrstă, a început prin a fi în bune relații cu Ludovic al XIV-lea pe cînd acesta era minor și domnea sub regența coordonată de mama sa, Ana de Austria, și cu Mazarin prim-ministru. Condé continua astfel buna relație pe care o avusese cu Ludovic al XIII-lea. Dar relațiile s-au deteriorat în timp. Mazarin, cu care Condé se antipatiza, numindu-l pe șiretul cardinal „canalia în roșu“, a manevrat perfect ca să distrugă relația acestuia cu Regele. Astfel, Condé s-a pus în fruntea Frondei (pe care, inițial, fusese chemat la Paris să o reprime, ceea ce și făcuse) și a ajuns să lupte împotriva lui Ludovic al XIV-lea, de-acum major, chiar din afara țării, alături de spanioli și englezi, după ce vreme de decenii se luptase împotriva acestora în bătălii ce i-au adus o binemeritată glorie. Fiind socotit trădător, Condé a plecat în exil. Dar au trecut anii și a fost iertat. Reîntors la Chantilly, Condé va aștepta pînă în 1674 să primească o nouă misiune militară: va conduce armatele franceze în războiul franco-olandez. Condé revine pe cîmpul de luptă pentru Franța în bătălia de la Seneffe, unde conduce cu mînă de fier o armată mai puțin numeroasă decît cea a adversarilor săi și obține o mare victorie. După Seneffe, Marele Condé a fost primit la Versailles, oficializîndu-se astfel împăcarea între veri.

Imaginată de Gérôme, scena are loc pe cunoscuta scară a ambasadorilor care poate fi și astăzi văzută în splendidul palat, și îl vedem pe Regele Soare sus, în capul scărilor, așteptîndu-l răbdător pe Marele Condé. Acesta urcă singur pe scara somptuoasă, cu greu, aplecat, sprijinit de baston. E limpede, Condé are o suferință. Amîndoi poartă hainele de gală, cu decorații și însemne. Importanța scenei este sugerată de faptul că în jurul Regelui, în balcoane și pe culoare, la respectuoasă distanță de mărețul rege și de ilustrul vizitator, o mulțime de oameni asistă cu emoție la împăcarea formală dintre cei doi mari bărbați ai Franței. Ludovic al XIV-lea, majestuos, îl privește pe Condé cum urcă încet-încet. Mai bine zis, șontîc-șontîc. Istoria a reținut așa: Condé era chinuit de o criză de gută și pășea cu dureri teribile. Regele, care bineînțeles că știa de suferința vărului său, a trebuit să aștepte îndelung pînă cînd Condé a urcat toate treptele. Cînd, în sfîrșit, a ajuns în dreptul Regelui, Condé ar fi spus: „Cer scuze Majestății Voastre că v-am făcut să mă așteptați atîta!“, la care Ludovic ar fi răspuns: „Scumpe vere, nu-ți face probleme. Cînd ești încărcat cu atîția lauri precum ești tu, nici n-ai cum să mergi repede!“. De cîte ori mă încearcă criza gutoasă, îmi aduc aminte de tabloul lui Jean-Léon Gérôme, văd scena, aud vorbele galante ale celor doi bărbați și totul devine mai suportabil. Iată, îmi spun, și guta poate atrage omagii. Orice beteșug, în fond, poate fi privit ca un blazon – trebuie, doar, să existe noblețea necesară. În ceea ce mă privește, nimeni niciodată nu a știut să-mi întoarcă un asemenea frumos răspuns cînd s-a mai întîmplat să fiu beteag. Știu, știu, nu vă repeziți să mă puneți la punct: nici eu nu sînt Marele Condé și nici vreun Ludovic al XIV-lea nu există în viața mea. Dar, quand même…

Bun, nu e cazul să-mi arătați cît sînteți de deștepți! Nu e cazul să-mi dați cu niște cărți de istorie în cap, spunîndu-mi că scena din tabloul lui Gérôme n-a avut loc niciodată. Că la Seneffe n-a fost nici o bătălie glorioasă, ci un măcel de zece ore în care au murit zeci de mii de oameni și la finalul căruia, după ce armatele s-au retras mai mult decît decimate (procentul pierderilor a fost cam de un om din șase), ambele tabere au clamat victoria, ceea ce dovedește că bătălia s-a terminat, mai degrabă, într-o dureroasă năuceală. Că steagurile inamice capturate de francezi cu acea ocazie au fost prezentate Regelui, la Versailles, de un vasal al lui Condé, trimis al acestuia, și nu de el în persoană. Că reîntîlnirea lor, după Seneffe, a avut loc cîteva luni mai tîrziu, și nu la Versailles, ci la Saint-Germain-en-Laye. Și că nici nu era, măcar, reîntîlnirea împăcării de după reintrarea lui Condé în grațiile regale – aceasta avusese loc cu zece ani înainte, la Palatul Arhiepiscopiei din Aix-en-Provence. Și, dacă îmi spuneți toate astea bucurîndu-vă că demolați cu marea voastră știință de carte neînsemnatul meu articol suferind, ce-ați realizat? Vedeți ce păcat e că nu mai există pe lumea asta oameni ca Ludovic al XIV-lea?

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.