Olimpiada de la Soci sau Olimpiada lui Putin?
Olimpiada de la Soci sau Olimpiada lui Putin? Nici Olimpiadele nu mai sînt ce-au fost?
Ba dimpotrivă, sînt exact ce-au fost, mai ales cînd „enteresele“ o cereau. „Cele mai înalte felicitări dlui Hitler, în care recunosc unul dintre cele mai mari spirite constructive, pentru a fi servit magnific, fără a-l desfigura, idealul olimpic.“ Vorbele aparţin nu baronului Münchausen, ci baronului De Coubertin, după Jocurile din ’36. N-am la îndemînă scrisoarea lui Samaranch către Brejnev, după Moscova ’80. Mă îndoiesc că ar fi conţinut vreo condamnare a sistemului totalitar. Aşa merg treburile. Olimpismul e politică pură, cum e orice organizaţie care creşte pînă la nivel planetar. Cînd gerontocraţia acestui club privat accepta transfuzii sanguine de întinerire, în schimbul unui ochi binevoitor asupra unei candidaturi de organizare, se statua o impunitate de care beneficiază doar cei ce sînt deasupra muşuroiului. Putin a înţeles foarte bine regula jocului şi a Jocurilor. E ca în cazul piramidelor, nimeni nu mai ştie despre sclavii care au murit sau or fi protestat înainte de a fi reduşi la tăcere. Îi ţinem minte doar pe faraoni. Sînt în cărţile de istorie. Pentru că ei scriu istoria. Olimpiada e ca o ţară modernă, ai cărei conducători ne spun că, dacă vrem de mîncare, trebuie să acceptăm sistemul. Altfel, nu se poate. Vreţi campioni şi poveşti cu legende? Cineva trebuie să plătească. Dar niciodată nu ni se zice că la capătul lanţului financiar sîntem chiar noi. Legaţi bine cu el.
