Oina

Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
Oina jpeg

Un clip publicitar recent lansează un nou tip de biscuit, evocînd, cu destulă autoironie, toposul mîndriei naţionale jignite: „Ne-au luat oina, sportul nostru naţional...“ Ideea nu e rea, pentru că utilizează ceea ce un site specializat numeşte, cu umor de data aceasta involuntar, „asocierea identitară român – oină“ (oina.ro). Ironia sorţii face însă ca termenul oină, la fel ca alte embleme naţionale (de la sarmale şi ciorbă, la cioban, chef şi haz), să fie de origine turcică – lucru destul de inconvenabil pentru pasionaţii de purism autohton. Evident, între cuvinte şi obiecte nu există o legătură inerentă şi eternă: jocul poate fi mult mai vechi decît cuvîntul care îl denumeşte în prezent. Din punct de vedere simbolic, însă, o altă origine decît cea preferată de miturile naţionale e o suferinţă care poate explica, în parte, chiar rezistenţa dicţionarelor noastre faţă de explicaţia etimologică cea mai convingătoare. Oină apare cu etimologie necunoscută în DEX, în Noul dicţionar universal (NDU), în Micul dicţionar academic (MDA). De fapt, dicţionarul academic coordonat de Sextil Puşcariu propunea deja, în articolul hoină, explicaţia etimologică prin turcă, indicînd ca surse cuvintele oyun – „joc“ şi oynamak – „a se juca“ (DA, Tomul II, 1934). Explicaţia dată de Vasile Bogrea, în Dacoromania, 1, 1920-1921, trimitea chiar la o origine mai veche, cumană; ideea a fost reluată, mai tîrziu, de Vladimir Drimba (Cercetări etimologice, 2001), care aduce în sprijinul ei atestările unor forme din Codex Cumanicus. Explicaţia prin turcă este convingătoare pentru că se bazează pe o dublă potrivire, de sens şi de formă. Varianta hoină, cu care circulă regional termenul, pare a fi o variantă fonetică ulterioară. În privinţa sensului, nu sînt dificultăţi de acceptare: e foarte firesc ca un termen generic (aici, cu sensul „joc“) să se specializeze, în timp, pentru un joc anume. Pînă la urmă, singurul dubiu etimologic serios mi se pare a fi cel asupra momentului împrumutului: reflectînd fie o influenţa turcică veche (cumană), fie una mai tîrzie (otomană). Oricum, Dicţionarul etimologic al limbii române al lui Al. Ciorănescu acceptă originea turcească, pe care o indică, cu o minimă rezervă, şi Dicţionarul limbii române (DLR, Litera O) sau, mai nou, DEXI.  

Înregistrările din dicţionarele noastre mai arată ceva interesant: cuvîntul nu e înregistrat ca atare (în formele oină sau hoină) decît destul de tîrziu. Dacă nu ţinem seama de speculaţii amatoristice, care trec în beneficiul jocului, ca şi cum ar fi vorba de acelaşi cuvînt, menţionarea în texte vechi a unui toponim Oina, constatăm că atestările în texte sînt apropiate de vremea noastră şi sporadice. Dicţionarele indică drept primă prezenţă a cuvîntului pe cea dintr-un studiu folcloristic al lui Al. Lambrior, despre „jocuri de copii“, publicat în Convorbiri literare, nr. 9, 1875, în care autorul enumeră şi descrie ţicul, hoina şi poarca. Termenul hoină a fost înregistrat şi de dicţionarul lui Frédéric Damé. Studii folcloristice şi atlase lingvistice i-au confirmat, apoi, circulaţia în limba vorbită din mai multe zone ale ţării. Tudor Pamfile, în Jocuri de copii (1906) descrie „hoina, cel mai clasic din jocurile româneşti“, cu terminologia culeasă în satul Ţepu din judeţul Tecuci: porcăreală (aducerea mingii), haleală (azvîrlirea), prindere din cuc („de pe sus“). Lambrior vorbea de baci, cete, „cei de la păscut“, pascare, mingea hălită, la bătaie, mingea de cuc.

Circulaţia generală a termenului oină a fost, desigur, determinată de programul aplicat de Spiru Haret, la sfîrşitul secolului al XIX-lea, de introducere în şcoli a unui joc naţional, cu regulament şi competiţii moderne. Cam în aceeaşi perioadă, la începutul secolului al XX-lea, Alexandru Davila introducea cuvîntul în textul piesei sale Vlaicu Vodă (1902): „mă joc de-a hoina“, creînd pentru mulţi spectatori iluzia unei atestări istorice străvechi. Mitul produce şi azi efuziuni lirice: „Chiar dacă deocamdată nu ştim mai multe despre originea sa, nu putem să nu recunoaştem cu surprindere că sonoritatea acestui cuvînt ascunde ceva mistic, şi chiar şi românii care nu-i cunosc pe deplin semnificaţia vibrează lăuntric la auzul lui“ (oina.ro).

Partea cea mai interesantă a istoriei termenului oină rămîne posibila sa legătură cu un alt cuvînt răspîndit: hoinar. Ideea apare în dicţionarele noastre, în explicaţia etimologică a lui hoinar (în DA: „la origine, despre copii: care nu stau acasă, ci joacă hoina“), dar nu mi se pare, dincolo de formă, perfect plauzibilă. Poate că incredulitatea e doar un efect al evoluţiilor divergente: oina a devenit un termen tehnic sportiv, iar hoinarul – un cuvînt expresiv, de-a dreptul poetic.  

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).

Foto: oina.ro

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de bogați erau pe vremuri bucureștenii: Povestea unei fotografii de pe Calea Victoriei, din anii 60, virală pe internet. „Ce e cu îmbulzeala asta?”
O fotografie din vechiul București, de pe Calea Victoriei, a trezit sentimente contradictorii printre bucureșteni. Cei mai mulți au privit-o cu nostalgie, în timp ce alții, la fel de curioși, au căutat să afle povestea ei, dar și cât de bogați erau odată bucureștenii.
image
Ianis Hagi, bosumflat după România – Belgia: întrebarea la care a refuzat să răspundă
Decarul naționalei a avut, deocamdată, un turneu șters în Germania.
image
Cât costă o porție de hamsii cu usturoi în Vama Veche. Prețul surprinzător de mare la început de sezon
Litoralul românesc este mai scump decât multe destinații turistice din Bulgaria, Turcia sau Grecia.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î